1BR este un film scris și regizat de către David Marmor care în loc să-și plătească la timp chiria a folosit banii să facă un film.
Povestea se învârte în jurul unei domnițe ce s-a săturat de tac-su și își ia lumea-n cap și se mută în Los Angeles. Are nevoie, însă, de o locuință. Așadar, începe să caute un apartament și ajunge la un complex de clădiri prin care mișună tot felul de oameni săritori, altruiști, inimoși, prietenoși, de zici că ai ajuns în Rai.
Deși pe apartamentul liber era bătaie mare, Sarah are noroc, ea este aleasa și primește cheile noii sale locuințe.
Însă o întrebare încolțește în gândurile spectatorilor: Oare este noroc că a fost aleasă?
1BR intră în categoria filmelor mult prea alegorice și doldora de comentarii sociale, de parcă noi n-am ști că trăim într-o societate hulpavă, bazată pe consumerism, pe mânat de turme umane, pe rutină robotică, pe irosirea vieții în slujba altora, etc., etc. și iarăși etc.
Și schimbarea este una dificilă, dacă nu imposibilă, dar oare în ce să ne schimbăm? Că am încercat și comunismul, în care toți eram egali și binele celorlalți era pus mai presus decât binele nostru și atât de mișto a fost că au răsărit revoluții sângeroase.
Cam asta vrea să ne arate 1BR printr-un scenariu sărăcuț și previzibil, condensează întreaga societate într-o clădire pentru a ne oferi un thriller cu accente de groază, dar mi s-a părut că este cam răsuflat și plictisitor pentru că tema asta a fost abordată cu mult succes de alte producții mai competent realizate, nu de un scenarist/regizor care și-a dezvirginat apetitul cinematografic cu acest film.
Este plin de ideologie și împunge în teroarea tiraniei conformării la gândirea de stup, dar într-un mod ironic, nu știu dacă voit sau nu, depinde de intențiile regizorului.
Brutal pe alocuri, sadic în vreo 2 scene, lipsit de acțiune per se și fad în rest, filmat într-o singură locație, 1BR nu a reușit să-mi transmită vreun sentiment de teroare sau, chipurile, de trezire la realitate pentru că ideea din spatele filmului, pe care o propovăduiește cu atâta abnegație, este deja cam fumată.
Filmul reușește, însă, să creeze o atmosferă sinistră, tenebroasă, generatoare de anxietate și angoasă pentru că în ciuda poveștii fără sare sau piper, regizorul își face treaba mai mult decât decent și în câteva momente aproape că mi s-a băgat pe sub piele.
Fără să vă mai aburesc mult, vreau să vă ajut, că vă simt pierduți pe drum, în 1BR noua locatară află că lucrurile nu-s deloc ceea ce par și are de suferit de pe urma asta. O să aruncați un ochi mai chiorâș la vecinul de lângă voi când se va oferi să vă ajute cu orice deși nu i-ați cerut ajutorul.
La un asemenea film, este oarecum evident că actorii sunt necunoscuți, cine se perindă prin peisaj a mai prins câte-un rol secundar prin Godzilla (Taylor Nichols) sau Ford v Ferrari (Giles Matthey).
Cam încep să mă satur de filme din astea ce îmi tot țin predici despre lumea nasoală în care trăim de parcă nu am ochi să văd și singur și o face cu atâta insistență de parcă respectivele filme au impresia că pot schimba ceva.
Se putea un scenariu mai acătării, fără unele decizii cam stupide din partea unora dintre personaje, nu este cel mai nasol film, cu bugetul avut la dispoziție, 1BR a ieșit tehnic destul de decent, din păcate este tras în jos de povestea insipidă și cam chioambă pe care dacă stai să o analizezi la rece îți dai seama că nu prea are logică după ce vezi finalul.
Simt că mi se arde ceva în cuptor, așa că trag linie la 1BR și îi ofer spre închiriere 5 apartamente, că mi s-a făcut poftă de 1 BeRe, deși nu de la asta vine 1BR.
