2.0

Ce se întâmplă când dai pe mâna unui regizor indian incapabil ce se crede și mare scenarist ca S. Shankar un buget de 70 de milioane de dolari?

Ei bine, iese 2.0, continuarea filmului Endhiran din 2010, dar cu un buget de 4 ori mai mare.

Să nu credeți că am avut vreun atac cerebral și că bălmăjesc incoerent, ceea ce voi scrie în următoarele rânduri este intriga din 2.0.

Vreți ceva original? Poftim originalitate.

India este invadată de o forță misterioasă, un inamic nevăzut, pentru că subit toate telefoanele încep să-și ia tălpășița în ceruri, lăsând muierile cu boticul rățoit, fără să-i mai poată da share invidioaselor, în timp ce bărbații rămân fără un apendice aducător de umflări virtuale de mușchi și acte de macho-ism false.

Și totuși, ce se întâmplă? Unde se duc telefoanele? Mai ales alea Samsung, că se face o reclamă pe față, de până și Michael Bay s-ar rușina.

Ei bine, un spirit răzbunător transformă toate telefoanele într-o pasăre imensă metamorfozabilă prin intermediul căreia vrea să răpună fiecare suflet indian care este dependent de telefon.

De unde să vină salvarea?

De la dr. Vaseegaran care-l reactivează pe Chitti, robotul ucigaș din primul film, trecut acum de partea băieților buni.

Am văzut acum mulți ani primul film și știam la ce să mă aștept și de la 2.0.

Endhiran este un film în care continuitatea scenelor este inexistentă, cu ținute ale personajelor și anotimpuri ce se schimbă în cadrul aceleiași scene, ce dovedește un complet dezinteres pentru orice fărâmă de logică în editare și coerență a scenariului, dar care lovește din plin pe partea de imaginație, sunt scene de acțiune originale pe care încă nu le-am văzut în alte filme.

2.0 merge pe aceeași linie, filmul, deși se vrea serios, este o parodie de la cap la coadă, nimic nu are sens, scenariul este tâmp la toate capitolele, este un adevărat supliciu pentru creier să înțeleagă ceva din harababura scrisă de Shankar.

Nu se respectă nimic, nici ordinea firească a unor acțiuni, consecințele nu au legătură cu realitatea (uneori nu se întâmplă nimic tragic, deși ceea ce se petrecea pe ecran ar fi trebuit să ducă la moartea tuturor celor prezenți), nici proporțiile personajelor, nici măcar dimensiunile aceleiași camere care se comprimă / dilată după cum vrea scenaristul, se observă clar vocile puse în postproducție, pentru că nu se pupă deloc cu mișcările buzelor, și sunt ridicole interacțiunile actorilor cu elemente CGI, nu există deloc fluiditate și sentimentul de falsitate este prezent la tot pasul.

Să nu mai zic de actorul principal ce interpretează dublu rol, ce rahat în ploaie? Nu puteau găsi pe altul decât pe tataie ăsta de aproape 70 de ani, ce aleargă de parcă ar avea pamperșii plini, bașca este mânjit cu tone de făină pe moacă pentru a-l face să pară mai tânăr și să-l bage într-o poveste de amor cu Amy Jackson (Nila în film), actriță de 28 de ani?

La un asemenea buget, mă așteptam ca măcar efectele speciale să fie mai de Doamne ajută, dar și aici, deși inventive, par de plastic, prea sclipitoare, prea lucioase, de parcă ar fi fost frecate cu ulei de masaj. Nu sunt chiar de gunoi, dar cred că se putea mult mai bine.

Dar în tot acest morman de incompetență și haos ies la suprafață două elemente pozitive.

Unul ar fi originalitatea scenelor de acțiune, deși absurde, totuși ingenioase, îi dau lui Shankar ce este al lui Shankar, i-a bubuit mintea la niște chestii aiuritoare. Nu am putut decât să mă uit ca tâmpitul la ce i-a trăsnit ăstuia prin mintea aia creață.

Al doilea ar fi mesajul alarmant pe care îl transmite care, la rândul lui, este unul chiar interesant și nu prea scos la înaintare în filme. Suntem bătuți la cap de alte filme cu diversitatea globală, cu acceptă-i pe ceilalți așa cum sunt, cu iubește-ți aproapele, cu egalitate, cu rahaturi din astea sociale, dar nimeni nu aduce în discuție ceea ce 2.0 scoate în evidență.

Că dependența noastră de gadgeturi, în speciale telefoane inteligente, va reprezenta, poate, sfârșitul nostru ca specie. Și nu din cauza unei armate cotropitoare de roboți, ci pentru că radiațiile scăpate de sub control distrug sistemul de navigație al păsărilor care nu mai pot migra, le este prăjit creierul, și tot mai multe specii sunt în pragul dispariției. Și fără păsări, cine va mai hali insectele care atacă recoltele care hrănesc oamenii?

Și mare dreptate are filmul, telefoanele de azi au devenit orice, mai puțin telefoane, am ajuns să fim supărați când telefonul sună și ne deranjează din alte activități frivole, inutile, superficiale, dar cu potențial distructiv pentru alte specii.

Hai că m-am lungit cam mult pentru tâmpenia asta de film pe care am și așteptat-o nerăbdător, abia am dat de ea pe Amazon Prime.

Păcat că ideea ecologistă ce a stat la baza filmului este una excelentă, dar a picat în mâinile unor habarniști care nu au minime cunoștințe despre cum ar trebui să arate un film coerent de asemenea anvergură.

Îi dau un 2 doar pentru cele două elemente pozitive, mesajul și inventivitatea scenelor de acțiune. Ba nu, 3, că merită și Amy Jackson un punct.

1.5 out of 5 stars (1,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Tales from Earthsea

Tales from Earthsea

Anul 2006 ne-a adus din partea studioului Ghibli filmul Gedo senki sau Tales from Earthsea. …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *