Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
După The Wandering Earth, China sare la înainte în 2019 cu un alt film SF, Shanghai fortress (Shang hai bao lei), un film cu buget uriaș, de 57 de milioane dolari (uriaș pentru o chinezărie). Spre deosebire de The Wandering Earth, filmul de față a fost un eșec total la încasări.
Povestea, adaptată după o scriitură de-a lor, nu este deloc complicată, într-un viitor îndepărtat chinezii au pus labele pe-o sursă de energie inestimabilă, xianteng, care a scos lumea din foame și din sărăcie.
Nu ni se explică exact ce pana mă-sii e xiantengul ăla, doar că este mov și neprețuit. Oricum filmul nu se sinchisește să explice prea multe.
Numai că din primele minute aflăm și prețul plătit pentru această sursă de energie, niște vizite extraterestre care au prăpădit întreaga lume, iar Shanghai este ultima mare metropolă rămasă-n picioare pentru a lupta cu nava mamă. Pe lângă scutul energetic care acoperă orașul ca un dom, Shanghai mai are un as în mânecă, în centrul orașului este un tun pregătit să iasă la atac.
Și când zic tun, apăi frățică, este tun de tun, mai ceva ca tunurile financiare trase-n România contemporană.
Nu trece mult timp până când nava mamă este atrasă de acest ultim bastion al defensivei pământene și bate la ușă, neinvitată și înfometată după xianteng.
Cade în sarcina unei trupe de bravi soldați chinezi să apere cu orice preț orașul.
Ce mai tura-vura, imaginați-vă un Independence day regizat de Michael Bay și vă veți face o imagine asupra a ceea ce reprezintă acest Shanghai fortress. Uneori parcă prea nesimțit copiază din blockbusterul cu Will Smith.
Celor care încă au rămas pe recepție și nu au strâmbat din nas le sintetizez cele trei acte ale filmului: OK, meh și wow.
Shanghai fortress nu este nici pe departe un film inteligent, ba chiar este destul de tâmp pe alocuri, logica lipsește cu desăvârșire, logistica este una ciudată, avem mașinării high-tech, futuriste, dar operate tot cu butoane, manete, manivele și clanțe, nu ni se explică nimic, am intrat Firea și am ieșit Dăncilă de la film, iar unele situații sunt incomprehensibile, cu baliverne tehnice neverosimile și rezolvări halucinante, din doar câteva apăsări de butoane.
Scenariul este și el vraiște, începe decent, dar apoi pe la mijloc se transformă într-o poveste de dragoste, de am crezut că am pățit o farsă și mi-au schimbat filmul la mijloc, abundă în dialoguri patriotice și discursuri eroice despre cât de buni sunt chinezii și cum sunt ei ultima speranță a umanității (deh, propaganda ieftină de-a lor, aproape la fel de ieftină ca aia americană), de mă luase somnul, la propriu.
Bașca una dintre actrițe avea și un botox eșuat de îi făcuse buzele niște balize oceanice de numai la ele mă uitam, neputându-mă concentra în altă parte.
Dar, în ciuda tuturor acestor hibe majore, Shanghai fortress este un film al dracului de distractiv, pentru că atunci când lasă vorba și trece la acțiune, apoi se pornește un spectacol vizual impresionant, dacă începutul vi se pare incitant și dacă aveți răbdare să treceți peste telenovela de la mijloc, atunci cu siguranță veți fi dați pe spate de final care nu este decât o lungă bătălie, un adevărat război între extratereștrii ce arată ca niște caracatițe imense robotizate și chinezii ce se sacrifică pentru umanitate în stânga și în dreapta.
Acțiunea este exuberantă, avem parte de bătălii aeriene flamboiante, de lupte la sol născătoare de testosteron, de explozii la tot pasul (doar v-am pomenit de Michael Bay), de efecte speciale apoteotice (chiar dacă nu toate de cea mai înaltă calitate), de la designul orătăniilor mecanizate până la tunul monumental, de la nava mamă titanică până la distrugeri masive.
Uneori (bine, recunosc, mai des) sunt genul superficial, care trece cu vederea partea de fond a unui film, mai ales când nu ea este punctul principal, și preferă forma, iar aici Shanghai fortress nu m-a dezamăgit. Mi-a trecut tot somnul când a început scandalul final.
Și totul culminează și cu niscai momente emoționante care, după câteva încercări nereușite, au reușit să mă dovedească la inimioară.
Dacă aș fi cu adevărat obiectiv și profesionist, probabil nu ar trece de un 4 acest film, din cauza scenariului inapt, dar cum nu-s critic de meserie și cum mă dau în vânt după asemenea spectacole vizuale necesare uneori după un șir nesfârșit de filme grele, îi dau un 7.
Ah, să nu uit, filmul poate fi găsit în librăria lui Netflix. Și dacă este în librăria asta, atunci poate fi procurat și din alte librării la „colț de stradă”.
(3,5 / 5)
Trailer:
