47 meters down

47 meters down

Țineți-vă bine, vine un film cu rechini, sau așa ne promite 47 meters down, film făcut de niște producători care au găsit ceva mărunțiș prin buzunare.

Vă dați seama după cum am pornit cam ce părere am despre această peliculă. Dar toate la timpul lor, mai întâi să dezvălui câte ceva din povestea de excepție.

Două surori, una blondă, alta brună, nu, nu sunt misogin, dar așa le deosebesc, că nu am fost capabil să le rețin numele, se află în mijlocul unei vacanțe de vis în Mexic.

Una este mai zvăpăiată, dornică de senzații noi și aventuri periculoase, cealaltă este mai cu picioarele pe pământ și creierul în cutia craniană, doar că în această etapă a vieții ei, în care-și pierde jumătatea pereche pe motiv că  este prea plicticoasă, se decide să facă o nebunie.

Așa că surorile, la sfatul unor necunoscuți agățați cu o noapte înainte într-un bar, decid să se vâre într-o cușcă scufundată în ocean pentru a se delecta cu minunatele creaturi denumite rechini.

Toate bune și frumoase, nimic nou sub soare, este o activitate la care mulți apelează și nu se întâmplă nimic nasol. Dar noi nu suntem în lumea reală, ci într-un film, așa că este evident că se strică troliul și cușca plonjează în ocean la o adâncime pe care vă las pe voi s-o ghiciți.

Și aici începe calvarul fetelor care încearcă să supraviețuiască în apa infestată de rechini cu puținul oxigen pe care-l au la dispoziție.

Din păcate, gata, că nu mă mai pot abține, 47 meters down este o petardă de film.

Până se ajunge la partea care ar fi trebuit să fie palpitantă se duce aproape jumătate de film cu secvențe aiurea, neinteresante, de parcă mă durea într-un loc de povestea celor două fufe, când eu așteptam niște rechini să le pape la micul dejun.

Dar cum banii au fost pe sponci, nu au putut să ne desfete cu prea multe secvențe acvatice cu rechini, așa că au marșat pe o lălăială dezlânată și insipidă care m-a făcut să casc grav deși nu îmi era somn.

Nu știu cine erau mai cretini în film. Personajele care iau cele mai stupide decizii sau rechinii care sunt cei mai idioți din toată istoria lor?

Pe bune, oricât de aventuros te-ai simți, nu te duci naibii la prima copaie ruginită pe care pui ochii să te scufunzi după rechini. Chiar dacă te gâdilă adrenalina pe la subțiori, nu te arunci ca dementa în adâncuri deși nu ai făcut în viața ta scufundări și habar nu ai ce-s alea decompresie sau respirație corectă.

Cât despre rechini, de mult nu am mai râs la un film care nu s-a vrut a fi comedie, aveau prădătorii ăștia feroce niște simțuri acute, cam cum stăpâneau la perfecție Stevie Wonder și Ray Charles jocul de darts.

Absolut penibil, ratau rechinii țintele într-o veselie de mă mir cum de nu au murit de foame până acum dacă nu erau în stare să pună botul pe ditamai halca de carne.

Scenariștii s-au întrecut care să ofere momente cât mai jenante din punct de vedere al logicii și al greșelilor faptice, cum ar fi cantitatea de oxigen consumată într-un ritm total nerealist, culoarea sângelui în adâncul oceanului, comportamentul debil al celor care încercau să salveze fetele, în loc să sune din prima pe cei antrenați pentru așa ceva, pierd timp prețios cu niște încercări sortite pieirii încă din start (sau poate știau că oxigenul fetelor va ține mult mai mult decât în realitate) sau atitudinea de amatori afișată de adevărații salvatori care au intrat în apă echipați de parcă erau carași acolo, și nu rechini (dar cred că și ei știau că oricum rechinii ăia de pe acolo sunt stupizi și nu-s în stare să mănânce pe nimeni).

Tensiune? Ciuciu. Acțiune? Aleluia. Horror? De unde? Realism? Haida-de, că aveți pretenții mari.

Totul a fost de un clișeu oribil așa că am preferat să consider 47 meters down o parodie, nimic mai mult, că în mod sigur nu este un film serios, partea cea mai amuzantă este că a avut succes. Bine, la 5 milioane de dolari cât a avut bugetul, era și greu să nu fie un succes așa că se pare că va urma un nou film care va avea, probabil, un titlu absolut genial, 48 meters down. Hai că pe asta nu ați fi anticipat-o.

Vreți să vă zic de actori? Păi eu nu am fost capabil să rețin ce nume au personajele, darămite să îmi dau seama cine ce rol a jucat, știu doar că Mandy Moore, cică o cântăcioasă de pe la ei, a fost aruncată în acest film.

Ca notă scad 4 din 7 și îmi dă 3, cam atât consider că merită filmul, măcar pentru frumusețea unor peisaje, nu pentru altceva.

1.5 out of 5 stars (1,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Le comte de Monte-Cristo

Le comte de Monte-Cristo

Le comte de Monte-Cristo este o poveste nemuritoare așa că la câțiva ani mai vine …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *