A quiet place este un horror regizat de John Krasinski și în care joacă rolul principal alături de soția lui, Emily Blunt.
Povestea începe abrupt, undeva la vreo câteva luni de la ceva nasol petrecut pe Pământ care a devenit colcăitor de niște monștri nenorociți, rapizi și mortali, care vânează cel mai mic sunet.
Așa că familia care trăiește în mijlocul pustietății este nevoită să își ducă zilele fără să scoată vreun zgomot, pentru că viața lor depinde de liniște.
Și în mod clar, deși amenințarea unei morți brutale planează asupra lor zi de zi, le este imposibil să își vadă de viață fără să scoată / provoace zgomote neintenționate, altfel ar fi fost nerealist filmul.
Unde mai pui și că soția, Evelyn, este însărcinată (ce-o fi fost în capul lor?), deja nivelul tensiunii crește la cote everestiene, anticipând cu groază momentul nașterii.
Singurul lor avantaj este că fiica lor, Regan, este surdă și astfel ei deja puteau comunica și fără cuvinte rostite, doar prin limbajul semnelor.
Se poate spune că ar fi ceva convenabil scenariului, dar are logică în situația dată, probabil astfel de familii ar avea șanse mai mari de supraviețuire într-o asemenea lume post-apocaliptică în care cel mai mare avantaj în favoarea supraviețuirii este liniștea completă.
Conceptul este unul pe cât de interesant, pe atât de înfiorător, fiecare zgomot pe care-l provoci îți poate aduce un sfârșit groaznic, dar nu înseamnă automat că asta se va și întâmpla.
Am încercat să mă pun în pielea personajelor, dacă m-aș fi putut acomoda la o astfel de viață, să îți duci traiul obișnuit cu un singur asterisc, acela că ești înconjurat de niște monștri care pot fi oricând prin preajmă și orice zgomot poate însemna moartea.
Mă ia cu fiori și acum, când mă gândesc la premisa asta.
A quiet place este un film cu adevărat terifiant, dacă pe la început în sală se mai auzeau niscai vorbe, niște popcorn spart între dinți, după câteva minute în care sunt stabilite regulile după care funcționează această lume, întreaga sală a amuțit, de parcă orice sunet scos de spectatori ar fi pus în pericol viața personajelor.
Am văzut multe filme la cinematograf, dar niciodată unul într-o liniște mormântală, aproape că ne era frică să și respirăm, atât de mare era groaza pe care filmul ne-o transmitea.
Scenariul este foarte frugal, evident, cuvintele sunt foarte puține, așa că tot greul cade în spinarea actorilor care fac o treabă excelentă, transmițând prin expresiile faciale o multitudine de sentimente, de la iubire nestăvilită până la o frică palpabilă și ajungi să rezonezi atât de mult cu acele personaje încât ai impresia că dacă te miști un pic în scaun ai putea cauza moartea unuia dintre ei.
La un asemenea nivel psihologic te atinge acest A quiet place, încât te transpune practic în acel univers dezolant, te face parte componentă a unei lumi aflată în pragul extincției în care doar cei fără de zgomot pot supraviețui.
Să nu credeți acum că nu avem parte și de acțiune, cum este imposibil să-ți duci viața chiar fără zgomot, prin preajmă își fac apariția și monstrălăii care sunt cu adevărat înspăimântători ca design și mod de acțiune, nu ai cum să nu-ți înghiți aerul ori de câte ori suntem onorați cu prezența lor pe ecran, prezență care generează niște scene cutremurătoare din punct de vedere al tensiunii insuportabile și al terorii macabre la care suntem supuși.
În mod special am lăsat povestea mai vagă, pentru că un asemenea film merită vizionat cu cât mai puține informații pentru că vă garantez că veți fi șocați încă de la început și luați prin surprindere.
Nu prea găsesc puncte slabe pentru A quiet place, așa, să fiu chițibuș, poate finalul este un pic previzibil, dar în rest, filmul este măiestru din toate punctele de vedere, de la legile supraviețuirii care guvernează această nouă lume mortală până la modul în care sunt construite personajele, de la amenințarea permanentă care stă pe capul personajelor ca o rată fixă pe 30 de ani până la profunda conexiune emoțională dintre membrii acestei familii, conexiune care se extinde până la spectator.
Nu mai am cuvinte de laudă pentru A quiet place, din punctul meu de vedere, este un horror / thriller perfect, cu o premisă înfricoșătoare care reușește să îmbine perfect teroarea fizică permanentă cu stresul emoțional dus până la paroxism de am ieșit cu febră musculară de la vârful degetelor de la picioare până la firele de păr din cap pentru că tot filmul am stat încordat și cu teamă-n suflet la fiecare suflare a personajelor.
Nu am ce altă notă să-i dau în afară de 10, primul pe anul acesta, deja am un pretendent foarte serios pentru cel mai bun film al anului, greu să fie depășit A quiet place, mai ales că s-a pliat perfect pe placul meu.
(5 / 5)
Trailer: