Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Dacă tot se apropie sărbătorile pascale, am zis să arunc un ochi pe Mary Magdalene, un film care prezintă dintr-o altă perspectivă întâmplările petrecute în preajma crucificării lui Iisus.
Filmul, așa cum este evident din titlu, se concentrează pe povestea Mariei Magdalena, o tânără care-și duce viața anostă, cu destinul deja trasat în nisip de bărbații din casa ei (tatăl și frații) care o văd măritată la comandă și turnând plozi pe bandă rulantă ca forță de muncă pentru treburile câmpului.
Dar ea este o fire răzvrătită care, culmea, are propriile gânduri și vrea să își croiască un alt viitor decât cel impus cu forța.
Cum așa ceva era ieșit din comun, singura concluzie la care ajung ciumpalacii familiei este că Maria este posedată de diavol și după o încercare eșuată de exorcizare a acesteia, este chemat la treabă un profet care a început să iște niscai vâlvă printre oameni cu învățăturile sale și promisiunea unei împărății a cerului în cazul lepădării de păcate.
Da, acel profet este taman Iisus (Joaquin Phoenix) care ajunge rapid la concluzia normală, că Maria nu este posedată decât de o minte proprie care nu se mulțumește cu a face ce decid alții și vrea să își stabilească singură destinul.
Maria prinde momentul prielnic și o întinde din sânul familiei, alăturându-se profetului, spre nedumirea trupei de următori, v-ați dat seama, apostolii lui, care sunt extrem de reticenți la început, ce să caute o muiere în rândurile lor, dar trec destul de repede peste această mentalitate păcătoasă când văd că Maria chiar merită să fie alături de ei, demonstrând o deosebită compasiune pentru cei suferinzi, de care nici ei nu ar fi fost în stare.
Nu o să o lungesc prea mult, mai ales că o să îmi iau destule bobârnace pentru ce voi scrie de acum încolo, dar plecând de la premisa că fabulațiile religioase sunt reale și că am asistat la o reprezentare fidelă a întâmplărilor de acum 2.000 de ani, filmul în sine nu este cine știe ce, prezintă în mare parte ceva ce am văzut de nenumărate ori, noua perspectivă nefiind doar diferită de iterațiile anterioare, doar că acum este adăugată în scenă Maria Magdalena având un rol proeminent în împrăștierea învățăturilor lui Iisus.
Asistăm la aceeași cină cea de taină, aceeași trădare a lui Iuda, aceeași răstignire și aceeași înviere, doar că prezentate prin ochii lui Mary Magdalene (să dea bine la SEO).
Accentul nu cade nicidecum pe Iisus, el este personaj secundar aici, ci pe trăirile Mariei și pe viața ei schimbată radical în momentul în care dă de Iisus și de perceptele lui morale pe care încearcă să le răspândească într-o lume haină, păcătoasă, în care a apuca ziua de mâine pentru a mai prelungi încă puțin viața mizeră este cel mai important lucru pentru oamenii de rând.
Filmul este destul de plictisitor, scenariul nu aduce atât de multă noutate încât să merite să fie ecranizat, poate singura bilă albă ar fi faptul că arate bine Mary Magdalene, mă refer la film, peisajele vaste îți induc o senzație de nimicnicie umană, dar cam atât.
Mary Magdalene este jucată, destul de în regulă, de către Mara Rooney ale cărei priviri spre Iisus sunt atât de admirație pentru mentalitatea acestuia, dar și languroase, parcă vrând în anumite momente ca ei doi, în privat, să-și amestece un pic țesăturile ce le poartă.
Joaquin Phoenix nu joacă un Iisus prea convingător, mi-ar fi plăcut să fi fost jucat de Jim Caviezel, ar fi fost ceva interesant, ținând cont că tot el l-a interpretat pe Iisus și în The passion of the Christ.
Probabil unii vor găsi acest film spiritual, pe mine nu m-a impresionat cu nimic, ba chiar mi-a întărit ideea că religia este cea mai mare farsă inventată de umanitate.
Altfel cum se poate explica faptul că preț de sute de ani Maria Magdalena a fost considerată o prostituată, ca apoi tot religia să o transforme într-o sfântă, apostolul apostolilor, demonstrând încă odată imensa putere de manipulare a religiei asupra minților simple.
În fine, să revin la filmul Mary Magdalene, ținând cont că am fost singurul în sală, nu știu dacă să mă întristez sau să mă bucur, pe de o parte am avut parte de liniște, pe de altă parte a fost foarte ciudat ca singurul plătitor de bilet la un astfel de film să fie tocmai unul care nu crede.
Per total, un film banal, fără nimic special, nu este nici prost, nici bun, ci doar degeaba, nota 5.
(2,5 / 5)
Trailer:
