Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
PRI 081
Afară frigea soarele, așa că m-am băgat la umbră să văd Afire (sau Roter himmel).
Este un film cu Germania ca țară de origine.
🎬 Afire – Premisă
Doi prieteni se decid să petreacă o perioadă de timp la casa de vacanță a unuia dintre ei, în pădure, dar și aproape de malul mării.
Ideea este să și poată munci în liniște, că n-are cine să-i deranjeze în locația aceea izolată, dar să se și distreze cu câte o baie.
Doar că acolo dau peste un locatar neașteptat, frumoasa Nadja, care le cam face zile fripte deoarece este extrem de vocală, mai ales noaptea.
Se mai bagă în seamă și un salvamar care se aciuează când și când pe lângă ei și asta-i toată povestea.
💭 Afire – Comentariu 🍿
Este unul din filmele pe care eu le cataloghez ca fiind de pomană pentru că n-are niciun strop de utilitate.
Nu mi-a transmis nimic deoarece se scaldă într-un ocean de platitudini devenite de mult plictisitoare și fără potențial de a mai capta atenția.
Dacă încearcă să fie profund și subtil nu îi reușește deloc pentru că este destul de grosolan prin ideea transmisă, aceea că viața nu trebuie irosită cu nimicuri sau cu activități care nu ne aduc plăcere.
Eu m-am uitat la patru personaje care nu fac absolut nimic special, un lucru care mă enervează la culme.
În momentul în care pot să văd același uitându-mă peste gard în curtea vecinului fără să plătesc bilet, atunci care mai e rostul filmului?
Ritmul este atât de lent încât am crezut că a intrat în stop cardiac iar scenele sunt umplute de scamatorii leneșe pentru a trage de timp.
Un exemplu ar fi momentul în care unul dintre personaje începe să citească un manuscris.
Altul este atunci când Nadja este lovită de un talent liric de nestăvilit și ne recită un fel de Luceafărul. Și după ce s-a terminat chinul, cineva are (ne)inspirata ideea să îi ceară un bis.
Și Nadja repetă poezia.
Asta mi-a pus capac și am slobozit, cu năduf, în sala goală un „Arză-v-ar focul să vă ardă‟… urmat de ceva cuvinte profane.
Am tot așteptat să se întâmple ceva special cu aceste personaje pentru a aduce o boabă de justificare producției, dar nimic.
Cu așteptarea am rămas.
Și dacă filmul s-a dorit a fi șocant și imprevizibil cu finalul, ghinionul lui, n-a fost capabil nici de asta pentru că ne telefonează deznodământul destul de repede.
🏆 Afire – Verdict 👍 sau 👎?
Decât să mă fi uitat la ăștia cum reparau ziua găurile de pe acoperiș și noaptea își dădeau găuri în pat, mai bine roboteam și eu prin curte, să mai smulg o buruiană.
Ieșeam mai câștigat decât să casc gura la patru banali care prestează activități rutinate, de zi cu zi, care n-au nimic ieșit din comun.
Așadar, urmărind filmul nu m-am mai mirat de ce era sala goală și de ce eu fusei singurul fraier care și-a luat bilet.
Totul este ordinar aici, de la scenariul care vrea să fie filozofic, dar urlă a simplitate, până la personajele care par complexe, dar sunt oameni comuni.
Sunt niște idei interesante undeva, bine dosite prin poveste (cum ar fi nepăsarea în fața dezastrului), dar sunt transformate rapid în cenușă de focul plictiselii care acaparează cu multă viteză acest Afire.
Gata, că mi s-a făcut o foame de lup și mă duc să devorez 3 porții de gulaș.
(1,5 / 5)
A zis Petzold că dacă te prinde te pocnește în cap cu Ursul de Argint.. (umblă cu el în geantă)
Sa fie sanatos, nu schimba faptul ca filmul este nimic despre nimic, o banalitate sforaitoare ridicata la rang de arta.