🎭📜 AMANTA NOASTRĂ DE LA MINISTER – Spectacol de teatru (Adriana Trandafir, Ion Ionuț Ciocia, Alexandra Apetrei/Maria Claudia Vasile, Mihai Munteniță, Gabriel Fătu, Vlad Corbeanu)
🎬 În casa unui ministru este mare vânzoleală. Soția îl suspectează că are o amantă, ceea ce este adevărat. Există o amantă, dar și doi iubiți, unul nu știe (ministrul), altul știe (majordomul).
Cel din urmă concepe niște planuri îndrăznețe, dar subțiri, pentru a rămâne cu tinerica plină de nuri, dar să și obțină niște gologani de la familia care l-a angajat.
Totul este dat peste cap de apariția unui vagabond amenințător care vrea neapărat demisia ministrului.
🍿 Să pierd mandatul la un vot de nu începe să-mi placă mai mult la teatru decât la cinematograf când vine vorba de comedii deoarece spectacolul de față a fost excelent și mi-a adus aminte de umorul din producțiile franceze cu Louis de Funès, un nume uriaș al comediei din Hexagon.
Personajele aduse în scenă sunt unele șablon, nu pot spune că au o complexitate aparte, nu sunt multidimensionale, dar fiecare reprezintă o anumită tipologie umană care a existat, există și va dăinui atât timp cât specia noastră va face purici pe acest pământ.
Nucleul în jurul căruia gravitează tot și toate este majordomul care face și desface, taie și leagă după cum dorește și după posibilități, învârtindu-i pe cei din jur ca pe niște titirezi.
Încurcăturile ivite, atât de limbaj, cât mai ales de situație, sunt foarte amuzante și pe muchie de cuțit, cu fitilul dinamitei scurt și cu risc de explozie de gelozie sau de pistol.
Acțiunea are loc undeva în secolul trecut, în prima lui parte, dacă este să mă iau după vestimentație și recuzită, dar replicile sunt la fel de actuale acum ca și atunci.
Nu doar că spectacolul reprezintă o satiră acidă care beștelește societatea trecută și prezentă, dar are și o ironie, nu neapărat fină sau subtilă, dar de mare impact.
„Cum să mintă? Păi dacă mințea, mai intra în politică?‟
Și oare am sesizat și un fel de protest la adresa guvernului? Nu se specifică despre care este vorba, dar cred că dinadins este ambiguă exprimarea, personajele se referă la al lor, dar nu cumva spectacolul se referă la al nostru, cel de acum, oricare ar fi el?
Că toate au fost guvernări dezastruoase pentru țară, ele se tot schimbă, dar replica rămâne universal valabilă.
Și atunci, și acum, cât de trist, dar adevărat este, în fruntea țării sunt analfabeți grandomani cu aere de preamărire care au impresii foarte bune despre ei, dar le dau bătăi de cap cratimele și niște simple acorduri gramaticale neregăsite prin doctoratele plagiate.
Nu zice nimic nou, că știm prea bine ce poame se tot perindă prin plen, dar o face într-un fel care este și comic, dar și amar.
Spectacolul mergea într-un ritm constant, fără să rupă gura târgului, și îl consideram decent, dar apariția cerșetorului interpretat magistral de către Corbeanu răstoarnă complet numărătoarea voturilor.
Din momentului primului „ce dracu` faceți, mă, aici?‟ spus cu un glas șoptit și suav atmosfera se transformă brusc și lacrimile de râs au început să mi se rostogolească pe chip.
Nu știam până acum cine este Vlad Corbeanu, dar prezența lui m-a cucerit complet și îi ofer toată stima pentru modul natural în care și-a jucat rolul, și a făcut-o atât de convingător, fiind pentru mine cel care a furat lumina reflectoarelor.
Mimica feței, statura corporală, gesturile subtile, modul șugubăț în care-și spune replicile, ocheadele aruncate cu mult subînțeles și sincronizarea perfectă au adus pe scenă un personaj demențial care merită chiar un film de lungmetraj pentru că este fascinant.
Scena dintre el și nevasta ministrului, jucată de Adriana Trandafir, în care el vorbea despre ceva, iar ea despre cu totul altceva, dar dialogul se potrivea în ambele situații, însă cu efecte diferite, este antologică.
Eram pe jos de râs, și aproape că nu exagerez, mă durea burta la cât de mult mi-am forțat diafragma pentru a reuși să respir printre atâtea hohote.
Contrastul din sărăcia mizeră și bogăția opulentă este monumental dar, în același timp, discuția îi dezbracă pe ambii de hainele societății și îi aduce la același nivel.
Nu zic despre ce este vorba în această scenetă, dar dacă întreg spectacolul conținea doar acest moment tot aș fi zis că a meritat prețul biletului.
👍 sau 👎 Dacă este să cârcotesc un pic, că altfel nu se poate, Corbeanu are nevoie de ceva lecții de dicție. Știu, sună ironic venind de la mine, care am prune și bolovani în gură, dar uneori cuvintele nu erau pronunțate cum trebuie. Nu că nu le-am înțeles, dar mai greu.
În rest nimic de comentat, poate că băieții cu decorul trebuie să-și facă treaba mai bine, că au dat actorii la clanță de mă temeam că ajungeam la alt tip de producție artistică.
Sau mai bine nu, să lase ușile șubrede , că așa au ieșit câteva momente interesante de improvizație. Ba chiar și Adriana Trandafir s-a încurcat în replici, rostind numele altui personaj decât cel care ar fi trebuit și asta a generat câteva zâmbete și o dumă inventată pe loc.
🏁 A fost un spectacol foarte bun per ansamblu, a pornit mai greu, fără ceva memorabil, chiar semăna cu Barza domnului ministru, dar intrarea în scenă a vagabondului a injectat adrenalina necesară care a urcat-o pe Amanta noastră de la minister pe cele mai înalte culmi.
(4,5 / 5)