Cum nu este nimic interesant la cinema, am dat un ochi pe Nefflix pentru Anon, un thriller SF noir care pune pe tapet acuta problemă a lipsei de intimitate care ne afectează din ce în ce mai mult, un subiect fierbinte care se află în atenția noastră de ceva vreme.
Anon ne prezintă un viitor distopic, cum altfel, în care totul este interconectat, practic oamenii au devenit niște roboți ambulanți care nu mai au nevoie de prea multă tehnologie fizică pentru că totul se află în Eter, o uriașă rețea virtuală care stochează viețile tuturor oamenilor și care oferă toate informațiile necesare.
Te plimbi pe stradă și la fiecare obiect văzut, la fiecare persoană întâlnită, răsare câte-un pop-up, o fereastră, care-ți dezvăluie tot ce ai nevoie (și, mai ales, ce nu ai nevoie) să știi despre respectivul lucru/om.
Nu mai există bani, nu mai există telefoane, totul se face cu ochii și cu mintea.
Este redundant să spun că nu mai există nici măcar un dram de intimitate, toată lumea știe și vede ce face toată lumea, astfel încât ideea de crimă nici nu mai există. Cum să scapi basma curată când absolut totul este înregistrat?
Nu poți să dai o bășină în propria-ți casă că înregistrarea își găsește loc în Eter, nu poți să prestezi un lucru manual la un film cu asiatice că a doua zi vei fi luat în bâză la serviciu, nu poți să-ți minți nevasta că ai fost la meci că imediat îți accesează memoriile și vede că nu ai fost la vreun meci, dar că ai prestat altă activitate care te-a supt, pardon, vlăguit, de forță.
Ei bine, cu toate astea, Sal (Clive Owen), un detectiv cu cea mai ușoară slujbă, care-i găsește la secundă pe dobitocii care cred că pot comite vreo ilegalitate fără să fie prinși, dă peste un caz extrem de ciudat în care mortul nu-și vede criminalul.
Ups, se pare că ditamai sistemul online interconectat poate fi hăcuit, așa că mortul, în ultimele lui secunde, vede doar prin ochii criminalului, care, astfel, se ascunde de ochiul curios al poliției și depinde doar de Sal să pună labele pe cel care omoară anonim.
Ideea mi s-a părut interesantă, ce am face într-o lume lipsită complet de anonimitate? Doar gândul la așa ceva a fost suficient să mă ia cu fiori reci și viitorul pictat nu este chiar unul atât de improbabil.
Din păcate de Anon rămâne doar ideea pentru că transpunerea ei pe peliculă nu este una foarte reușită, pare mai degrabă un episod nereușit din serialul Black mirror și povestea lungită inutil cât să iasă de-un lungmetraj.
Cea mai mare parte a filmului este petrecută de personaje căscând gura la fel și fel de filmări și amintiri în încercarea lor de a ajunge, cumva, să afle identitatea criminalului.
Acțiunea lipsește cu desăvârșire, cele câteva tentative de pac-pac-uri sunt inutile, nu trezesc niciun interes, nu că m-ar fi deranjat asta dacă primeam o porție zdravănă de înfruntări savuroase pe partea de planuri inteligente concepute pentru a deconspira criminalul.
Dar și aici scârțâie din greu filmul, iar întorsătura de final care ar fi trebuit să mă dea pe spate este una previzibilă încă din primele minute ale filmului.
Mi s-a părut un film încropit pe repezeală, plecat de la o idee foarte bună, dar cu producătorii grăbiți să-l finalizeze urgent pentru a profita de contextul actual, și aici mă refer la scandalul generat de toată treaba cu Facebook și cu datele colectate ilegal, astfel încât nu au mai avut timp să creeze și un scenariu captivant.
Ce să mai zic de lipsa grosolană de logică din anumite momente și de ușurința cu care sistemul poate fi păcălit, dar nimeni încă nu s-a gândit să o facă?
Modul de filmare este destul de interesant, iese în evidență lipsa cruntă de culori, imaginea este una depresivă (asemeni viitorului imaginat), aproape de alb-negru, foarte rar sunt prezentate scene viu colorate, în rest totul este de un gri bolnăvicios și demoralizant.
Este clar că nimeni nu și-a mai aruncat un ochi pe produsul final pentru a-l peria și a elimina tot ce dădea nasol pe ecran și pentru a îndrepta anumite elemente care nu se îmbină cum trebuie.
Și este păcat pentru că Anon pleacă de la un concept interesat dar care se pierde pe drum în urma execuției defectuoase, rezultând, în final, un film cel mult mediocru care avea mult potențial, surpriza fiind și mai neplăcută când am văzut că este scris și regizat de Andrew Niccol, care mai are în portofoliu filme precum Gattaca sau S1m0ne care atacă subiecte asemănătoare, dar care sunt superioare acestui Anon.
Îi dau un 5 de încurajare pentru că, deși Anon nu excelează la nici un capitol, a reușit să mă îngrozească doar cu prezentarea ideii unui astfel de viitor absolut terifiant care înseamnă distrugerea rasei umane din punct de vedere al personalității și transformarea noastră într-un cuib de viespi umane cu o minte comună.
(2,5 / 5)
Trailer: