Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Audition (sau Ôdishon) este un film japonez regizat de Takashi Miike (Mugen no jûnin) lansat în anul 1999.
🎬 Audition – Premisă
Shigeharu a trecut pe la cimitir. Nu cu scopul de a bântui morții, ci pentru a-și îngropa soția decedată.
Este un amănunt de acum 7 ani din viața lui, dar care contează pentru că după atâta timp se simte singur, chiar dacă are în proprietate un fiu de crescut.
Dorind o companie feminină, Shigeharu acceptă un tertip propus de un cunoscut.
Anume să participe la o audiție în care sunt intervievate fel și fel de bunăciuni, pardon, actrițe pentru un rol într-un film ce urmează să fie turnat. Sanchi film.
Din cele 30 de candidate Shigeharu pune ochii pe Asami, o femeie mult mai tânără decât el, dar nah, când inima cere, creierul nu se poate opune.
Între ei se înfiripă, pas cu pas, o frumoasă poveste de dragoste de mă credeam într-o producție romantică siropoasă.
💭 Audition – Comentariu 🍿
Filmul este unul care întinde prea mult coarda când vine vorba de creare a atmosferei și de caracterizare a personajelor pentru că aveam cu totul alte pretenții de la el.
Practic, durata producției este împărțită în două scurtmetraje cu tematică total diferită.
Mai mult de o oră am asistat la înflorirea relației dintre ursuzul Shigeharu, care nu știe cum stă treaba în domeniul întâlnirilor, și sfioasa Asami, o ființă superbă învăluită într-o aură de mister.
Nu am fost mare fan al acestei bucăți, că nu sunt genul care să adere la dulcegării din astea, eu venisem să văd un film horror, nu ritualuri respectuoase de împerechere cu preludiu extins.
În ciuda lejerității aparente a subiectului abordat în primele 60 de minute, simți că este ceva în neregulă, nu totul pare a fi așa cum trebuie, acel mister pomenit anterior devenind tot mai greu de penetrat.
Nu dezvălui mai multe despre acest segment, ideea este că aparențele înșală.
Uneori creierul nu mai este irigat suficient de mult pentru a realiza că trebuie să investigheze temeinic înainte de a decide dacă este cazul de un balet la orizontală cu o persoană de sex opus.
Undeva, o doagă lipsește. Sau mai multe. Cu siguranță mai multe.
Și când începea să mi se accentueze durerea în coate de partea romantică, Audition schimbă brusc macazul în ultima jumătate de oră.
Actul final se transformă într-un coșmar dantesc infernal și halucinant de mi-am dat cu apă rece pe față să mă concentrez mai abitir la ce se petrecea pe ecran.
Da, domnule, pentru asta am luat bilet în primul rând, la figurat, pentru horror-ul dezgustător care n-are multe valențe artistice, vrea doar să deranjeze piticii de pe creier.
Este, mai degrabă, o tortură corporală de dragul de a șoca pentru că vine toată grămadă, fiind prea înghesuită în câteva minute.
Teoretic, ar fi trebuit să o găsesc traumatizantă, oripilantă, răscolitoare de stomac, dar am devenit destul de imun la asemenea grozăvii demne de un chirurg dement.
Da` un pic m-a afectat pentru că am oleacă de tripanofobie înfiptă printre neuroni și m-am zbârlit o țâră la vederea atâtor ustensile ascuțite.
Sunt și câteva imagini cu potențial de bulversare a somnului, demonstrând din nou, deși nu mai era cazul, că japonezii au o imaginație nesecată când vine vorba de chinuri aplicate trupului uman.
Dacă există cineva care crede că și-a închipuit o caznă nemaiîntâlnită, ghinion, sigur există vreun film nipon care a implementat-o deja de ani buni.
Poate că am și avut așteptări prea mari pentru că am auzit numai lucruri bune despre el pe partea de groază, că este terifiant și revoltător, dar nu l-am găsit deloc așa.
Mai repede m-a speriat interpretarea lui Eihi Shiina care joacă personajul clasic al filmelor horror de pe acolo, adică silueta silfidă cu părul lung, mătăsos și negru ca smoala care imediat trimite semnale de alarmă privitorului.
Doar amorezatul Shigeharu era înțepat cu prea multe săgeți azvârlite de Cupidon să mai raționeze inteligent.
🏆 Audition – Verdict 👍 sau 👎?
Începe ca o briză răcoroasă care-ți alintă sufletul drăgăstos, dar se termină dureros ca o acupunctură cu andrelele de croșetat.
Este interesantă diferența frapantă dintre cele două bucăți total diferite ale producției, ba chiar și substratul mesager aduce cu sine o povață pe care cu siguranță trebuie să o aplicăm.
Însă simbolistica nu este greu de pătruns, ba chiar este destul de străvezie.
Am priceput relativ ușor ce vrea să transmită, chiar nu era nevoie să-mi înfiereze mintea cu niște tertipuri fâsâite care nu mai sfârâie la fel de potent.
Nu m-a încântat cine știe ce, nefiind chiar pe gustul meu partea interminabilă cu ochi dulci și sporovăială inocentă dintre două personaje care doreau un pic de intimitate.
Bine, fiecare avea conceptul propriu despre intimitate.
Voiam să-mi îmbete mai mult simțurile printr-un horror mai strașnic, dar nu a reușit, ceea ce a adus o urmă de dezamăgire în sufletul meu sadic.
Dar nici nu mi-a displăcut, fiind o producție decentă care și-a câștigat o notorietate ce a transformat pelicula într-un film cult.
Eh, de la mine mai puțin, de la alții mai mult.
Nu-mi rămâne de făcut decât să mă îmbărbătez singur că trebuie să dau o fugă la medic pentru a fi înțepat cu 7 injecții.
PS. Trailerul acestui film este printre cele mai prost încropite pentru că dezvăluie prea multe aspecte importante. Nu are rost să îl vizionați.
(3,5 / 5)
