Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Probabil cel mai controversat film al anului 2023 este Sound of freedom.
Sau chiar al celor mai recenți ani.
Dar nu sunt aici să discut ce se întâmplă în spatele scenelor, că v-aș răpi prea mult din timp, ci să comentez efectiv despre film.
🎬 Sound of freedom – Premisă
Tim (Jim Caviezel – The passion of the Christ) este un agent al Homeland Security al cărui scop este să se infiltreze în sânul unor organizații criminale pentru a le dezmembra cât mai eficient.
Și nu vorbim despre orice organizații, ci unele care se ocupă cu traficul de carne vie, în special copii.
Așadar, omul a fost martor la tot ce este mai rău în umanitate, dar cazul unor frați dispăruți îi pune capac și-l determină să ia problema în propriile mâini.
Astfel, pornește într-o misiune de recuperare fără să fie susținut de angajator.
Rămas singur pe metereze, pleacă în Columbia decis să-și ducă acțiunea la bun sfârșit.
Cum? Încă nu știe, având în vedere că umblă teleleu într-o țară străină.
💭 Sound of freedom – Comentariu 🍿
Filmul este bazat pe fapte reale și relatează o bucată din viața adevăratului Tim Ballard care a văzut multe grozăvii la viața lui.
Probabil doar cei care au supraviețuit Holocaustului au asistat la momente atât de terifiante.
Subiectul abordat este unul incredibil de sinistru și groaznic și asta te afectează instantaneu.
De fapt trebuie să vorbesc la persoana întâi, că nu știu ce impact va avea asupra altora.
Nici nu începe bine că imaginile preluate de pe camere de supraveghere plasate aievea-n lume m-au terminat la psihic.
Văzând cum sunt răpiți copiii în miezul zilei de sub nasul părinților sau apropiaților, fără nicio reacție ulterioară din partea autorităților, a avut menirea să mă dezguste.
Este un film pe care nu l-am putut urmări cap-coadă fără să iau pauze de răcorire a sufletului și de aerisire a creierului pentru că altfel nu puteam rezista.
Furia primordială a cărei flacără arzătoare a căpătat tot mai multă anvergură în interior a devenit insuportabilă și a trebuit să-l opresc când și când.
Altfel sigur dădeam cu pumnii în pereți la câți nervi generează secvențele de pe ecran.
Nu pentru că ar fi filmul prea brutal la nivel vizual, că nu arată nimic oripilant, ci ideea pe care o diseminează este atât de grotescă și revoltătoare încât mi-a născut, fără să vreau, o întrebare pertinentă:
Oare noi, ca specie, mai merităm să existăm pe acest pământ având în vedere cât de diabolici, perverși și inumani am ajuns?
Desigur, nu toți, dar se știe că un lanț este la fel de puternic precum cea mai slabă za a sa.
Cât de putred să fii la minte, de spurcat în suflet și de nemilos în general încât să ajungi să îți satisfaci poftele sexuale cu niște copii inocenți?
Am ajuns să mă bucur în film când erau copii găsiți pe plantație muncind la negru, măcar nu erau abuzați în alte feluri.
Ca atare, pelicula marșează la greu pe această idee care sensibilizează fără să depună vreun mare efort.
Deși sună oarecum negativ, scenariul este destul de manipulativ cu spectatorul și se bazează pe efectul emoționant spontan al gravității temei abordate.
Ca produs complet nu este cel mai reușit în ceea ce privește desfășurarea acțiunii, să nu vă așteptați la un Rambo făcând prăpăd prin pădurile Columbiei cu agheul la subraț.
Dimpotrivă, povestea se concentrează pe aducerea în atenția publicului a acestui flagel care capătă tot mai multă amploare.
Iar informațiile prezentate pe parcursul filmului nu fac altceva decât să ne determine să conștientizăm la ce nivel a ajuns traficul de persoane.
L-a depășit pe cel al armelor și în curând va trece peste cel de droguri pentru că, așa cum ne spune filmul, o pungă de cocaină o vinzi odată, un copil de 5-6 ani îl poți vinde de 10 ori pe zi timp de mai mulți ani.
Execuția filmului este una banală, nu am motive să o ridic în slăvi pentru asta pentru că nu excelează în intensitate sau acțiune.
Sunt sigur că dacă nu era vorba despre copii nici măcar nu ar fi primit atenție pentru că acțiunea este bleagă.
Dar nu asta și-a dorit Sound of freedom, că altfel cădea în mediocritate, altul i-a fost scopul și din punctul meu de vedere și l-a atins cu vârf și îndesat.
Se poate comenta pe seama faptului că filmul este o încercare de monetizare a tragediilor unor oameni, ceea ce este adevărat, dar măcar trage un semnal de alarmă.
Un semnal care ar trebui să ne deschidă mințile și să ne facă mai vigilenți cu cei din jur, să nu mai fim atât de nepăsători pe ideea că dacă nu este vorba despre mine, atunci nu mă afectează.
Însă dacă la un moment dat va fi vorba despre tine? Ai vrea să ai parte de aceeași reacție civică flască, adică una inexistentă?
Actoria lui Jim Caviezel pare naturală, nici nu cred că mai era nevoie să apeleze la fel și fel de trucuri ale meseriei pentru a plânge.
Replicile rostite și informațiile furnizate au fost suficiente să-l facă să interpreteze din toată inima.
Presupun că și pentru distribuție a fost greu să participe la filmări având în vedere duritatea premisei și unele dintre secvențe.
Hai că tot trebuie să zic ceva de rău despre film.
Eu nu am semnal pe drumul dintre Târgoviște și București și ăștia dispuneau de roaming în mijlocul pustietății împădurite din Columbia sălbatică unde nu pune piciorul nici poliția, nici armata, nici nimeni? Haida-de.
🏆 Sound of freedom – Verdict 👍 sau 👎?
Nu cred, mi-e imposibil să cred, că o persoană se poate uita la acest film fără să-i fie fărâmițată ființa și fără să-i moară o bucățică din suflet.
De parcă nu era de ajuns subiectul prezentat pentru a genera o emoție sălbatică finalizată prin lacrimi incontrolabile, coloana sonoră dă și ea o mână de ajutor în acest compartiment.
Combinația de dramă umană teribilă și ritmuri tribale pline de o tristețe profundă m-a răpus într-un asemenea hal încât m-am așezat în poziția fetală căutând adăpost prenatal.
Este un film care te schimbă fundamental pentru că te lovește frontal cu, poate, mizeria absolută de care este specia umană capabilă.
Am de făcut o mică observație înainte să termin comentariul.
Filmul este distribuit de Angel Studios care are ceva treburi cu Cel de Sus, așa că sunt destule inserții religioase în scenariu.
Suficiente cât să le observ prezența, dar una nu atât de pregnantă încât să mă și enerveze.
Închei spunând că Sound of freedom este o pledoarie menită a ne trezi conștiința colectivă, dacă acționăm ca turma adoptând orice trend infect, de ce să nu o facem și în sens pozitiv?
Nu zic că-i cel mai bun film al anului sau vreo capodoperă spectaculoasă, însă Sound of freedom este ridicat mult de premisa înfiorătoare care arată cât de mult am decăzut ca umanitate.
Astfel, sare de la o producție comună până la un film care mă determină să spun 9 rugăciuni.
PS. Vine o perorație adiacentă pe seama filmului.
Ca idee, drepturile de distribuție pentru acest film au ajuns la 20th Century Fox, cumpărat ulterior de Disney care a decis să-l arunce în beciul uitării.
De aceea realizatorii au răscumpărat drepturile și le-au oferit celor de la Angel Studios care au și lansat filmul.
Puteți găsi mai multe informații de ce este boicotat și hulit în USA, cea mai mare consumatoare de sclavi copii din lume, și de ce ăștia de la Hollywood se zbat atât de mult să-l denigreze.
Să nu uităm că Hollywood i-a dat lui Roman Polansky Oscarul pentru cel mai bun regizor în 2003 ,deși el este un pedofil dovedit.
Iar Victor Salva, alt pedofil condamnat, regizează fără probleme la Hollywood, fiind autorul primelor 3 filme din seria Jeepers creepers.
Nu este nici filmul inocent, că au existat tertipuri financiare pentru a-l face să pară că a avut încasări mari la boxoffice, plus că Tim Ballard (cel real) pare-se că se dă cu QAnon.
Dar astea NU AU IMPORTANȚĂ, sunt doar niște tactici clasice de manipulare mediatică, fumigene aruncate în ochiul naiv al publicului pentru a distrage atenția de la subiectul filmului, singurul care contează.
(4,5 / 5)
