Despre Axcellerator doar atât: 😂🤣😂🤣!!! Nu pot să-mi mențin o mină serioasă pentru prea mult timp cu privire la acest film. Și cică Netflix este ghena de gunoi a filmelor, ei bine, Amazon Prime are și el perlele lui inestimabile, una dintre ele fiind acest film.
Înainte să crăp de râs poate nu ar strica să vă explodez mintea cu câteva aspecte din premisa filmului care se învârte în jurul unui dildo mov buclucaș care te transportă pe alte meleaguri în momentele culminante. La propriu.
Îl avem pe Dane, nu vă zic nume de actori, că ăștia nu-s actori, este un pungaș de două parale, care știe să croșeteze firele mașinilor pe care le fură, doar că ghinionul lui face să nimerească autoturismul nepotrivit tocmai când un nene cu pălărie vrea să fugă de la locul faptei cu mai sus pomenitul dispozitiv care odată erect devine un teleportor neuronal, te gândești unde vrei să ajungi și puf, te duce acolo.
Multă lume vrea să pună ghearele pe această drăcovenie, așa că Dane este urmărit de tot felul de agenți incompetenți, plus un psihopat scăpat de la instituția unde cămășile se leagă la spate.
Și cum din peisaj nu se putea lipsească frumosul, în toate tărășenia asta este implicată și o gagică să asigure impulsul necesar lui Dane de a face pe eroul.
Axcellerator este realizat de către David Giancola, cică un mare expert în filme extra mega super giga low budget și asta se vede din plin și aici pentru că bugetul filmului a fost probabil 1000 de dolari din care 999 au fost dați actriței Sean Young (da, chiar cea din Dune și Blade Runner).
Filmul este atât de prost din toate punctele de vedere și, cu toate astea, nu îi port pică, intențiile sunt lăudabile, premisa este chiar interesantă, dar restricțiile bugetare, dar și un scenariu tembel, au pulverizat ideea captivantă.
Jumătate de film este reprezentat de așa-numitele stock footage, filmări de arhivă, secvențe filmate de alții cu natura, altă jumătate de film este realizată în fața unui green screen execrabil, dacă ne-am aduna cei de pe aici cred că am face o treabă mai bună, și nu glumesc, iar altă jumătate înseamnă alergătură de colo până colo fluturând niște arme de jucărie de până și un puradel de 5 ani ar râde de ele. Au ieșit 3 jumătăți, știu, este pentru efect poetic.
Acțiunea se reduce la cei doi, Dane și Kate, care se tot teleportează pe distanțe foarte mari doar pentru a fi ajunși imediat de băieții răi care nu au la dispoziție jucăria magică. Explicația? Pentru că așa vrea scenariul.
Doamne Dumnezeule, cât de penibil este scenariul, este construit un personaj negativ fioros, cu povești despre el de i-ar băga-n sperieți pe Bundy și Manson (nu Al din Familia Bundy sau Marilyn Manson, ci la criminalii în serie), dar el săracul nu este în stare de nimic, este făcut harcea parcea de un neica nimeni ce abia își ține mucii în batistă.
Dincolo de efectele speciale sub orice critică, nici celelalte aspecte tehnice nu se lasă mai prejos, se reflectă cameramanul în orice ecran sau geam fără să aibă vreo greață, filmările cred că au avut loc pe viu, în mijlocul mulțimii gură-cască pentru că pe marginea acțiunii se vedeau oamenii care se minunau la ce asistă.
Am râs nemaipomenit la cea mai lungă numărătoare inversă de 30 de secunde care a durat vreo 5 minute, de parcă timpul era distorsionat sau ne aflăm pe altă planetă.
Cu toate astea, mi-a plăcut continuitatea filmului, odată bușită o mașină, a rămas așa pe tot parcursul secvențele ulterioare. Bine, asta a fost și datorită faptului că aia a fost singura mașină de acel gen avută la dispoziție și cred că au și fost trase scenele dintr-o singură dublă, că atât și-au permis. Așa că editarea a fost minimalistă și ocaziile de erori de acest fel reduse ca număr. Dar nu știu de unde dracului au făcut rost de elicopter pentru că în rest totul țipă a sărăcie maximă, până și costumația personajelor pare a fi asigurată de-o cutie a milei pentru că hainele sunt prea largi pentru purtători. Măcar regizorul a scutit 10 dolari pentru că sunt mulți cei care îi poartă numele de familie care se regăsesc în echipa care a lucrat la realizarea filmului.
Cât despre actorie, doar Sean Young a ieșit în evidență pentru simplul fapt că a fost singura a cărei voce a avut inflexiuni și replicile ei nu au fost rostite pe același ton monoton, robotic, de recitat poezie de grădiniță precum colegii ei de platou.
Sunt aproape convins că actorii ceilalți au fost selectați pe baza unui singur criteriu, să semene cu alți fârtați renumiți, astfel avem niște copii de Oliva Wilder, Dolph Lundgren sau Ryan Reynolds.
În fine, Axcellerator este cel mai prost film pe care l-am văzut în acest an dar nici nu pot să mă supăr prea rău pe el deoarece nu este ca și cum și-au bătut joc de el, astea au fost posibilitățile, atât s-a putut cu ce au avut la dispoziție, deși măcar la scenariu se putea lucra mai mult, că acolo nu trebuie bani mulți. De menționat că are câteva replici amuzante care m-au luat prin surprindere.
Să mă bată soarele-n ochi, voiam să scriu o minirecenzie, dar m-am întins cât pentru un film de top AFI, așa că mă teleportez de aici, nu înainte de a-i plasa un 2 și de a vă lansa o provocare, cine are răbdarea de a-l urmări cap-coadă merită aplauze.

Trailer: