Beauty and the Beast

admin 19/03/2017 Fantasy Leave a comment 3,085 Views

Beauty and the Beast sau Belle și Bestia, vă sună cumva cunoscut numele? Dacă nu, vă aduc eu aminte, este vorba despre povestea veche ca timpul care deja a făcut subiectul unui film de excepție nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film, fiind, de altfel, singura animație care a reușit această performanță pe vremea când aceste nominalizări erau reduse la un număr de 5.

Ce s-au gândit nehaliții de la Disney? De ce să riscăm cu ceva original, cu un concept nou sau să încercăm să îndreptăm niște greșeli făcute cu filme ratate dar cu un subiect bun? Nu, Doamne ferește, hai să luăm un film aproape perfect și să îl aducem pe marile ecrane dar nu în formă animată, ci într-o adaptare live. E ca și cum Shakespeare s-ar fi gândit să rescrie Romeo și Julieta în loc să ne ofere alte capodopere, că nu îi plăcea să riște.

După cum am pornit vă dați seama cam ce părere am despre film.

Este cineva care să nu cunoască povestea acestui basm? Văd o mânuță ridicată timid acolo în spate, nu îți fie frică, nu mușc.

Bun, câteva idei despre poveste, Belle este o fătucă emancipată care-și duce viața banală într-un sătuc francez uitat de lume, plin de oameni înapoiați cu mintea, care văd ceva necurat în Belle, o fetișcană care citește, care vrea să își depășească umila condiție, care gândește non-stop și care nu vrea să se mărite cu primul pețitor Făt-Frumos apărut în cale? Blasfemie, huo!!!

Într-o bună zi tac-su se rătăcește în drum spre târg și nimerește într-un castel uitat de lume și de timp unde dă nas în nas cu Bestia care-l ia prizonier sub acuzația de furt, Belle află, dă o tură până acolo, face schimb de locuri cu tac-su și zbang, pornește povestea de dragoste dintre Belle și Bestie. Ups, am dat spoilere, dar nu contează, este atât de logic care va fi finalul poveștii, încât nu mai contează că am scris mai mult decât trebuia. Mă rog, Bestia a fost tot un om care a picat sub blestemul unei vrăjitoare, până nu va găsi dragostea adevărată, va rămâne sub această formă, de Bestie, iar servitorii lui sub formă de diverse obiecte. Și dacă nu va găsi dragostea înainte să se ofilească un trandafir magic, atunci va rămâne până la moarte o Bestie.

În scenă apare și Gaston, pretendentul la, hm, să zicem mâna lui Belle, un arogant cu gură mare după care se topesc toate fetele și nu numai, doar Belle nu vrea să îi cadă la picioare, deși nu înțelege de ce, pentru că Gaston primește numai complimente de la toți, mai ales de la Gaston. Altceva ce ar mai fi de spus? Ah, da, nemernicul de Gaston o întinde spre castel cu gândul de a-și salva viitoarea, așa speră el, soție din mâinile, pardon, ghearele, Bestiei.

Recenzia în mod sigur mi-a fost acrită de faptul că mi-am luat o țeapă cruntă, neștiind că filmul este dublat în română, la dracu, nu mai știe lumea să citească sau care-i treaba? Că nu e chiar pentru puradei filmul.

În fine, chestia asta deja m-a atacat la nervi după primele 5 minute și spumegam mai rău ca Bestia, nu am reușit deloc să mă obișnuiesc cu dublajul, aveam impresia că-s retard când vedeam buzele actorilor mișcându-se în totală neconcordanță cu cuvintele pe care le auzeam.

Nu a ajutat nici faptul că o rupeau ăștia în cântec la fiecare pas, întrerupând aiurea povestea, fără să contribuie cu nimic la fluidizarea scenariului. Da, știu, și animația tot un musical este, dar parcă altfel se potrivesc numerele muzicale și dansul într-o animație.

Prima oră e de pomană, se concentrează inutil mai mult pe homosexualul Lefou și pe dragostea pe care i-o poartă lui Gaston, cei de la Disney au vrut neapărat să ne facă să pricepem că sunt deschiși la minte și că atacă și astfel de subiecte, dar se insistă atât de mult, devin hazlii încercările lor de a arăta lumii: Uite, noi suntem cu poponarii, nu suntem homofobi, încât au căzut în extrema cealaltă. OK, am înțeles imediat că Lefou ar vrea să frece falnicul baston al lui Gaston (uite cum iese rima), dar nu este cazul să ne bată la cap din 5 în 5 minute cu replici cu mesaj subliminal sau cu priviri lascive aruncate pe furiș de către Lefou lui Gaston.

Astfel se pierde mai bine de o oră până se ajunge la miez, au grăbit la greu povestea centrală, cea dintre Belle și Bestia, cu treceri rapide de la o stare la alta, de la ură, teamă la milă și, evident, iubire.

Tensiunea a fost 0 spre minus, pentru că nah, știam deja ce urma să se întâmple și cum se va termina, deși puștoaicele de 14-15 ani oftau la greu, nu aveam idee de ce, îmi spuneam în gând: Pe bune? Asta se iubește cu o bestie și vouă vi se pare romantic? Mama voastră de tute, că dacă vine unul cu un portofel mai gol, ăăă, un nas mai strâmb la voi, urlați viol, dar vă scăpați pe voi de romantism când alta e în locul vostru.

Bestia arată în orice fel, dar numai fioros nu, e doar un om mai păros, nimic mai mult, dacă-i pui o pălărie și îi dai un aparat de bărbierit, poți să-l scoți fără probleme la o bere, spre deosebire de bestia animată care arată de coșmar. Și nici nu arată prea realist, nu are fluență în mișcări, e și de înțeles ținând cont de kilogramele de machiaj pe care le căra după el Dan Stevens.

3D-ul este de pomană, doar să crească prețul biletului, efectele scârțâie pe ici, pe colo, mai ales la Bestie, dar și la zăpada aia nenorocită în care nu poți lăsa urme când calci pe ea și nici încălțările nu ți le udă, numere muzicale care se potrivesc mai rău ca Guță într-o librărie, muzica este sâcâitoare, dar asta pentru că până și cântecele au fost dublate, pe bune???

Concluzia? Mai bine revedeam animația nominalizată la Oscar pentru cel mai bun film, ăsta nou e la ani lumină distanță, chiar dacă este aproape o copie scenă cu scenă a acelui film, din păcate, nu întotdeauna ce se potrivește în formă animată se transpune în mod favorabil și într-o adaptare live.

O să-mi iau multe înjurături pentru că-s un insensibil cu bolovan în loc de inimă, dar regurgitarea unei povești deja transpuse pe ecran aproape de perfecțiune, acompaniată de dublajul absolut idiot (în sala plină nu erau mai mult de 3-4 preșcolari necititori), de muzica neinspirată (totuși, una este Celine Dion, alta este Ariana Grande, cine dracu e asta?), m-au îndreptat spre concluzia că filmul este unul inutil, nu își are rostul, este făcut fără vreun simț artistic, singurul scop fiind banii (știu, toate filmele-s făcut pentru bani, dar câteva au și ceva dram de pasiune în ele, aici nu a fost cazul), ca atare, mai mult de 5 nu pot să îi dau, fi-mi-ar rușine de nenorocit de două parale ce sunt. Indiferent de opinia mea, filmul o să încaseze camioane de bani, deschizând și mai mult drumul spre alte și alte adaptări inutile.