Borg McEnroe

admin 02/10/2017 Dramă Leave a comment 2,170 Views

Borg McEnroe este un film destinat fanilor tenisului, și nu numai, doar că nu este pentru oricine, este o dramă bazată pe fapte reale care prezintă momentele premergătoare finalei de la Wimbledon din anul 1980, meci considerat a fi unul dintre cele mai disputate, importante și legendare partide de tenis.

Dacă habar nu aveți despre această finală, vă recomand să o lăsați așa cum a picat, luați degetele de pe tastatură, nu îl sâcâiți pe bătrânul google și urmăriți pur și simplu filmul.

Povestea este scindată în două părți, că doar avem două personaje principale, Bjorn Borg și John McEnroe.

Primul este campionul de necontestat care este pe cale să devină regele Wimbledonului, atacând al cincilea trofeu consecutiv pe iarba londoneză, iar al doilea este nou-venitul, tânăra speranță care bate la porțile performanței și ridică pretenții la tronul lui Borg și locul unu mondial în tenis.

Borg McEnroe nu este filmul tipic de sport, așa cum am fost obișnuiți, cu prăpăditul sărăntoc care se ridică din mocirlă, trece peste toate obstacolele care i se pun în cale și peste toate strâmbele băgate la înaintare de oameni și rupe tot în calea lui.

Filmul se axează mai mult pe diferența enormă dintre cele două personaje, pe trăirile lor, pe ceea ce înseamnă tenisul pentru ei.

Pe de o parte îl avem pe robotul Borg, a cărui stea strălucește maxim, iubit de-o planetă întreagă care aproape că-l venerează, dar care și pune o presiune imensă pe el, nemaiputând nici să scuture trandafirul fără să răsară din boschet un microfon, un suedez care seamănă mai mult cu o mașină, care nu lasă să i se vadă pe chip niciun dram de emoție.

Pe de altă parte îl avem pe vulcanicul McEnroe, căruia i se rupe de etică, de reguli, care izbucnește nervos la fiecare minge care i se pare arbitrată nedrept, la fiecare respirație din tribună care-l deranjează, la fiecare fluturat din aripi care-i strică serviciul, atrăgându-și prin aceste ieșiri necontrolate și vulgare antipatia publicului, antipatie care pare că-i injectează combustibil în talentul imens pe care îl are.

Pelicula face o paralelă între viețile celor doi, cele două fire epice se întrepătrund fluent, fără să fim plictisiți cu întreaga lor poveste, ci doar cu câteva frânturi, suficiente însă pentru a pătrunde în mintea celor doi, cu mai multă concentrare pe Borg.

Îți dai seama că dincolo de frumusețea jocului, pe teren nu sunt doar doi sportivi, ci sunt și oameni cu trăiri intense, cu sentimente, cu frustrări, speranțe, probleme.

Modul în care este construit filmul este de așa natură încât generează interes și creează tensiune în momente neașteptate.

Deși cunoșteam deznodământul finalei, Borg McEnroe m-a atras în poveste încât am uitat de realitate și m-am trezit trăind la maxim fiecare punct al meciului, scrâșnind din dinți la fiecare ratare, lovind aerul cu pumnul la fiecare reușită (îmi permiteam asta, că eram singur în sala de cinema).

Nu țineam cu nimeni în acele momente, doar cu tenisul.

Actorii sunt excelent aleși pentru rolurile lor, suedezul care-l joacă pe Borg, Sverrir Gudnason, arată de parcă s-ar fi întors cineva în timp și l-a adus chiar pe Borg din acel an pe ecran, iar Shia LaBoeuf demonstrează că are talent cât carul, dar și același comportament în viața reală ca personajul pe care-l interpretează, lucru care-i aduce multe probleme.

Un rol notabil îl face și Stellan Skarsgard, ca mentor al lui Borg. Mi-a plăcut enorm că mare parte din secvențele cu Borg aveau dialogurile în limba suedeză, tușă care a adus un plus de autenticitate filmul, nu a fost excesiv americanizat, așa cum se întâmplă de obicei.

Puteau totuși să găsească o actriță româncă pentru rolul logodnicei lui Borg, Mariana Simionescu.

Am rămas plăcut impresionat de film, de regulă mă plictisesc la drame, dar cum subiectul a fost pe placul meu, chiar mi-a captat atenția, deși, pentru cine cunoaște întreaga viață a lui Borg, special a fost ales acest moment de glorie ca subiect, mutată acțiunea cu 10 ani mai târziu, altfel ar fi arătat filmul.

Dar asta este altă poveste, cea din filmul Borg McEnroe merită un 8.