Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Am ratat ocazia de a prinde la cinema filmul Christopher Robin, una la mână, nu a fost la mine-n oraș, doi la mână, nici nu mi-a suscitat prea mult interes de ar fi fost.
Nu am crescut cu Winnie the Pooh sau celelalte personaje la care face referire filmul, așa că am crezut că va fi doar pe bază de nostalgie și nimic mai mult, și cum habar nu aveam de drăgălășeniile alea pufoase, ce rost avea să îl văd și să dau cu el de pământ dacă nu m-ar fi atins la inimă?
Filmul pornește ca o poveste, prezentându-ne succint câteva pagini din primele capitole ale vieții lui Christopher Robin, un puștan de la începutul secolului 20, trăind la țară, destul de singur, așa că este nevoit să își inventeze o pleiadă de prieteni imaginari pentru a-și petrece timpul.
Intră în scenă ursulețul Winnie the Pooh, alături de o pleiadă de alte creaturi de pluș, de la tigrul Tigger la măgărușul Eeyore, de la iepurașul Rabbit la cangurii Kanga și Roo, de la porcușorul Piglet la bufnița Owl.
Dar timpul trece, băiatul crește, își ia la revedere de la prietenii săi și povestea sare câteva capitole la un Christopher Robin matur, sosit din al doilea război mondial, căsătorit, cu o fetiță pe care o neglijează și o slujbă stresantă care-i mănâncă tot timpul.
Colac peste pupăză, problemele presante de la serviciu îi cauzează difucltăți și în viața de familie și când totul devine aproape de nesuportat, în ajutor îi sar vechii lui prieteni, veniți din tărâmul imaginar pentru a-și salva camaradul aflat la ananghie.
Și dacă vă imaginați că o ia razna Christopher Robin, că mintea îi clachează din cauza vieții tumultoase care pare că nu-i dă niciun moment de respiro și începe să aibă halucinații, ei bine, s-ar putea să vă înșelați un pic.
Nici nu are importanță dacă trupa de jucării de pluș este însuflețită sau nu, filmul are alte priorități pe ordinea de zi.
Ce să o mai lungesc, este un film absolut fermecător, care te va face să te simți bine oricât de abătut ai fi și te va arunca în oceanul de amintiri din copilărie, transpunându-te în pielea unui puștan lipsit de griji.
Christopher Robin este un film atât pentru copii, dar și pentru adulți, lucru pe care îl apreciez enorm la acest tip de producții care par a fi realizate în special pentru cei mici. Aici se vede măiestria producătorilor, prin modul în care reușesc să-l facă atractiv și pentru adulți.
Dacă puradeii se vor distra de minune la năzdrăvăniile la care personajul principal va lua parte alături de gașca de îmblăniți, adulții vor primi o adevărată lecție de viață prin mesajele puternice pe care filmul le transmite.
De la un capăt la altul, Christopher Robin ne reamintește că lucrurile cele mai importante nu se regăsesc într-o servietă (ce este drept, necesară traiului, dar nu atât de importantă), ci le găsim acasă, alături de familie, de cei dragi.
Christopher Robin este oricare dintre noi, ești tu, și tu, cel din spate, sunt eu, pentru că toți (cei adulți) se vor regăsi în personajul principal.
Câți dintre noi nu acordă mai mult atenție slujbei, neglijând familia? Cine spune că nu face asta, se cam minte singur.
Filmul trage niște semnale de alarmă extrem de zgomotoase care te fac să realizezi că îți irosești viața încercând să smulgi un bănuț în plus care, în final, nu aduce fericirea și că trebuie găsit un echilibru între cele două poluri opuse, pentru că nu se poate o viață de familie fericită fără mijloacele necesare de a o trăi, dar nici să dormi la birou cu speranțe de preamărire financiară care nu fac altceva decât să-ți irosească timpul prețios pe care l-ai putea petrece alături de familie.
În ciuda părerii stupide (să folosesc un cuvânt blând) că există viață după moarte, realitatea este că odată ce ai închis ochii, kaput, s-a terminat, altă viață nu mai pupi, așa că trebuie să profităm cât de mult putem de singura viață efemeră ce ne este oferită.
Și cum momentele cele mai lipsite de griji sunt cele din copilărie, nu trebuie să ucidem copilul din interior și să nu uităm de micile bucurii din viață. Deja scriind astea, simt că mă umflă iar plânsul.
Nu ai cum să stai nepăsător la un astfel de film, am avut ochii umezi pe tot parcursul lui, dar și un zâmbet fără sfârșit plasat pe buze. Este și trist, melancolic, sfâșietor pe alocuri, dar și amuzant, distractiv și jucăuș cu imaginația și sufletele noastre.
Ca o comparație, aduce mult cu Inside out, fiecare jucărie de pluș reprezintă câte un sentiment, senzație sau stare de spirit, de la bucurie la pesimism sau de la curaj la timiditate.
Numai când auzi vocea lui Winnie the Pooh te topești imediat și te răscolește profund, trezindu-ți sentimente latente pe care le credeai de mult dispărute.
Vă garantez că după ce veți urmări filmul vă va veni subit un chef de joacă așa cum nu ați mai avut din copilărie.
Cred că își va găsi un loc în topul celor mai bune filme pe 2018, fiind antidotul perfect atunci când sunteți într-o dispoziție care nu aduce a fluturi și miere.
Cu mare drag îi trântesc lui Christopher Robin un 9.
(4,5 / 5)
Trailer
