Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Ziua cu numărul 3, și ultima, a festivalului Izanagi 2024 a pornit matinal cu Digimon adventure 02: The beginning, un film văzut în avanpremieră cu mai mult de o lună înainte de lansarea la noi în cinematografe.
🎬 Digimon adventure 02: The beginning – Premisă 🕮
Anul este 2012 iar deasupra orașului Tokyo a apărut un ditamai oul care atârnă așa, a neam prost, fără să plătească taxe și impozite.
Oamenii se referă la el cu numele de digitama.
În timp ce trupa de eroi (umani + digimoni) cască gura la potențiala omletă plutitoare, un aventurier se îndreaptă spre locul misterios să vadă care-i treaba cu acea apariție bizară.
Se întâmplă o belea așa că Daisuke, Miyako, Iori, Takeru Takashi, Hikari și Ken sar în salvarea necunoscutului pe care îl iau la întrebări.
Și Rui, că așa-l cheamă, începe o poveste care ne poartă prin copilăria lui.
💭 Digimon adventure 02: The beginning – Comentariu 🍿
Aici m-am fript grandios pentru că am văzut că filmul are un 02 în coadă, deci ar fi trebuit să văd și 01.
Doar că am citit că este prequel, așa că am presupus, în inocența mea naivă, că nu trebuie să știu altceva despre acest univers dacă de la 02 pornește totul.
Ei aș, când m-a luat în primire cu personajele care se comportau de parcă eram prieteni de-o viață mi-am dat seama că am fost scos la tablă fără să știu că am lecții de făcut.
Practic, am mers la film ca godinul naiv la abator, neștiind ce mă așteaptă.
Astfel, n-am înțeles mare brânză care era treaba cu oamenii respectivi (adolescenți) și cum și în ce fel au ajuns în posesia digimonilor care îi însoțeau peste tot.
De aceea filmul nu prea mi-a plăcut, și nu doar pentru că mă uitam la el ca la ecuații de fizică cuantică fără soluție, ci și pentru că l-am găsit a fi prea de copii.
Foarte mult m-a enervat plasarea de produse, pare mai degrabă o reclamă infinită la jucăriile comercializate de compania care are în portofoliu tot ce ține de Digimon.
Au fost multe, prea multe, secvențe de transformare a digimonilor în forma lor războinică, un fel de îndemn adresat copiilor să-i bată la cap pe părinți să le cumpere figurinele respective.
„Ia uitați cum se îmbină între ei digimonii rezultând alte figurine care, la rândul lor, pot suferi metamorfoze, devenind și ele ceva și mai special, așa că puneți mâna de achiziționați toate accesoriile de nu vreți să rămâneți de căruță.
Și dacă nu ați priceput din prima, vă mai arătam de 3-4 ori același lucru‟.
Cam așa arată mesajul subliminal, deloc subtil, transmis de animație.
Însă premisa pe care se bazează filmul destul de scurt (sub 90 de minute) este una interesantă, fiind strâns legată de manifestarea dorințelor și modul în care ele pot fi reinterpretare și scoase din context pentru a fi transformate în ceva negativ.
Nu-i ceva nou, că știm avertizarea clasică „ai grijă ce-ți dorești‟.
Plus că, spre surprinderea mea, abordează violența domestică, în special abuzul asupra copiilor, ceea ce este un subiect extrem de greu și provoacă emoții involuntare.
Nu mă așteptam de la o asemenea producție ce părea destul de lejeră, având drept țintă o audiență ce nu știe cum arată un buletin de vot, să se ia la trântă cu o astfel de temă serioasă, un flagel care ne afectează traumatic.
Și un alt laitmotiv care își face simțită prezența pe tot parcursul animației și, presupun, al acestei francize stufoase, este prietenia.
Ce înseamnă cu adevărat, cum se formează, care sunt legăturile invizibile care o țin închegată și câte și mai câte. Chiar sunt oferite câteva lecții prețioase din acest punct de vedere pe care ar trebui să le băgăm în căpșor.
Dar, în general, povestea este destul de plictisitoare și nu are deloc acțiune pe cât m-aș fi așteptat.
Din trailer reieșea că voi avea parte de mult scandal în care digimonii își folosesc puterile speciale pentru a oferi un spectacol pe cinste.
Însă ceea ce mi-a oferit a fost prea puțin, prea târziu, prea repede, că se termină scandalul cât ai clipi, nici nu apucasem să mă așez bine în scaun, pregătit fiind de bătaie zdravănă, că s-a și gătat.
🏆 Digimon adventure 02: The beginning – Verdict 👍 sau 👎
Probabil că experiența personală a fost afectată și de faptul că nu eram deloc familiarizat cu acest univers și nu cunoșteam nici personajele umane, nici companionii lor extratereștri (asta or fi?).
S-ar putea să fie o vizionare excelentă pentru fanii acestui univers și, în special, pentru copii.
Pentru mine a echivalat mai degrabă cu un serial de desene animate transmis sâmbăta dimineața pe un post de televiziune de profil.
Și animația arată oarecum ieftin din punct de vedere vizual și nu vreau să denigrez stilul, dar nu prea m-a impresionat, nu dă senzația că este un produs destinat a fi urmărit pe un ecran mare de cinematograf.
Dar are niște subiecte mature, ceea ce m-a făcut să mă mai îndulcesc după ce am văzut filmul, că inițial, la cald, aveam de gând să-l muștruluiesc mai rău.
Dacă ar fi marșat mai mult pe acest segment serios, ar fi introdus măcar o scenă de acțiune mai de lungă durată și ar fi renunțat la câteva momente de reclamă rușinoasă, chiar ar fi ieșit ceva captivant.
În atare condiții, nu-mi rămâne altceva de făcut decât să contribui și eu la bunăstarea personajelor, comandând 6 boluri cu supă ramen, că am auzit că este foarte bună.
(3 / 5)
