Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Memories a încheiat ediția din 2024 a festivalului Izanagi, ediție care a avut drept temă distopia.
🎬 Memories – Premisă 🕮
Nu este un film în adevăratul sens al cuvântului, ci o antologie de trei povestioare, fără legătură între ele, care abordează subiecte diverse care se învârt, evident, în jurul temei festivalului.
Primul segment, cel care dă și titlul producției, se bazează pe amintiri, iar acțiunea are loc în spațiul îndepărtat.
Al doilea pute, la propriu, pornind de la un medicament experimental ce generează haos global.
Și al treilea este și cel mai straniu deoarece ne duce într-o comunitate în care este venerat tunul. Nu exagerez deloc.
Mai multe detalii despre fiecare în cele ce urmează.
💭 Memories – Comentariu 🍿
MAGNETIC ROSE
Este un scurtmetraj a cărui atmosferă pot spune că este melancolică deoarece în prim-plan sunt amintirile care nu ne dau pace și care ne fac să tânjim după ce a fost și nu va mai fi.
Locul în care se desfășoară sceneta este unul atipic și asta m-a pus pe gânduri pentru că dă naștere unor multiple interpretări cu privire la semnificația simbolică a ceea ce vedeam.
De asemenea, te îmbie la meditație și contemplare, generând o atmosferă aproape bacoviană, simțeam apăsarea spleenului pe sinapse și ofilirea fericirii din suflet.
Ce să mai, dacă nu vă gândeați la moartea iminentă și la efemeritatea fragilă a vieții, cu siguranță primul film din calup vă va înfige adânc în minte aceste aspecte filozofico-existențiale.
Nu pot să nu remarc și eleganța sofisticată a scenariului care inserează și opera în această povestioară, ceea ce îi dă un aer boem și nobiliar care amplifică mesajul final.
Dacă este să-l salt deasupra celorlalte două dintr-un anumit punct de vedere, atunci este cel mai trist dintre ele, chiar a reușit să mă umple de amărăciune și să-mi strice ziua, dar nu neapărat în sens rău.
Doar că m-a forțat să cuget la aspecte care nu-s tocmai joviale și nu face nimănui plăcere să-și amintească de ele.
Așa că bucurați-vă, cât mai puteți, de viață și de cei dragi.
Sunt morbid, dar mi se trage de la animație.
STINK BOMB
Aici subiectul este unul care se dovedește mai de actualitate ca oricând, anume armele biologice ce sunt la mare căutare.
Că decât să dai cu nucleara să faci pământul de nelocuit pentru niște ani mulți, mai dai arunci carcalacul la țintă și ai rezolvat elegant problema.
Bine, este simplistă prezentarea, că ai băgat-o pe mânecă dacă împuțiciunea ucigașă scapă de sub control și nu mai face distincție între cei pe care trebuie să-i omoare și cei care au creat-o.
Deși este filmulețul cel mai distructiv de vieți omenești dintre cele trei pentru că se moare la greu, se moare repede și se moare violent, s-a dovedit a fi și cel mai amuzant.
Și asta datorită modului sub care se prezintă arma biologică și în mâinile cui cade, ale unui nătăfleț care nu își dă seama că s-a transformat într-o moarte distrugătoare de lumi.
Are câteva secvențe de-a dreptul halucinante având în vedere logistica militară implicată în neutralizarea UNUI SINGUR OM.
Iar aceste eforturi zadarnice pot fi interpretate ca un semnal de alarmă care ne avertizează să nu ne băgăm nasul unde nu ne fierbe oala că s-ar putea să nu-l mai scoatem deloc de acolo.
Am râs, m-am îngrozit, iar am râs și la final m-am bucurat pentru rezoluția satisfăcătoare în ceea ce privește un anume aspect.
Cu toate astea, are și un final sumbru care ne dă de înțeles că înainte să ne bușească un asteroid sau să ne termine vreo eră glaciară, noi vom fi cei care ne vom autodistruge. Un lucru pe care deja îl știam.
CANNON FODDER
Ultimul scurtmetraj din această tranșă este și cel mai bizar și terifiant atât prin vizualul grotesc, cât și prin ideea transmisă.
Dacă mesajul este unul clasic și etern, că atât timp cât războaiele vor exista, pildele cu privire la inutilitatea lor vor fi la tot pasul, deci nu vine cu ceva nou, ei bine, felul în care este transpus poate genera coșmaruri.
Așadar, suntem într-o localitate în care tunul este Dumnezeu și Dumnezeu este tunul.
Totul se învârte în jurul acestei arme, dacă unele locuințe, le știm noi care, au turnulețe ca puncte de reper și motiv de fală, ei bine, aici casele se mândresc cu câte un tun.
Și locuitorii lucrează în toate ramurile necesare pentru a asigura buna funcționare a acestui tip de armă.
Doar că oamenii arată înfiorător, zici că se află în ziua a treia de descompunere, așa li se scurge carnea de pe ei, iar tenul este unul verziu vomitiv de am crezut că nu mai văd bine după 6 filme în 3 zile.
Și alegerea este una metaforică, nefiind greu de ghicit de ce a fost folosită această alegere sinistră.
Este evidentă alegoria acidă care condamnă societatea noastră ajunsă la apogeul smintelii, o societate care nu se simte bine dacă nu se află într-un permanent război.
Nici nu contează cu cine sau din ce motiv, important este ca o țară oarecare să invadeze o altă țară pentru a declanșa lupte de pomană care se soldează cu mii, sute de mii, milioane de morți doar de dragul de a trage cu tunul.
Probabil cu greu o să uit fizionomia personajelor care se preumblă prin Cannon fodder, unele ce s-ar fi potrivit mai bine în niște filme cu zombies putrezi.
🏆 Memories – Verdict 👍 sau 👎
Trei filmulețe, trei subiecte diferite, trei povești cauționare care au menirea de a pune pe gânduri spectatorul.
Din păcate, oricât de coerente, pertinente și contemporane sunt mesajele, finalitatea lor este utopică pentru că firea umană nu are cum să se schimbe radical într-un timp atât de scurt.
ADN-ul nostru este defect încă de la geneză, impregnant cu grăunțe de distrugere care răsădesc și cresc tot mai puternice cu fiecare zi în care facem de pomană umbră acestui pământ.
La drept vorbind, noi, specia umană, nu avem nicio utilitate pentru planeta Terra, doar îi consumăm resursele și o bombardăm cu gunoaie și morți.
Nici n-are a face că speranța de viață este mai scurtă sau mai lungă, deoarece toate generațiile recurg la aceleași acțiuni, chiar dacă motivațiile sunt diferite, dar rezultatul este identic.
Nu o să stau să le notez individual, am să fac o medie între cele trei și după ce s-a liniștit duduitul tunurilor și s-a împrăștiat ceața letală, pot să mă bucur în liniște de 8 arii de operă.
(4 / 5)
