Downsizing

admin 19/01/2018 Dramă Leave a comment 2,518 Views

Downsizing este copilul lui Alexander Payne, cel care are deja 2 Oscar-uri pentru scenariu pentru filmele Sideways și The descendants, așa că aveam mari așteptări de la această nouă poveste pe care tot el a și regizat-o.

Într-o lume care devine tot mai suprapopulată și mai neinteresată de protejarea mediul înconjurător, problema supraviețuirii speciei umane se transformă într-o urgență care trebuie rezolvată rapid pentru că extincția se apropie cu pași repezi.

Și niscai norvegieni puși pe fapte mari reușesc neînchipuitul, imposibilul, descoperă cea mai eficientă cură de slăbire din istorie (parcă simt cum normalele se îngrămădesc la auzul acestor cuvinte cu speranța că vor deveni scânduri) și anume micșorarea corpului uman până la dimensiunea unei telecomenzi.

Pare la prima vedere răspunsul tuturor problemelor, dintr-un om mare și sărac devii unul mic și bogat.

În această poveste facem cunoștință cu Paul (Matt Damon), unul dintre cei care trăiesc la limita supraviețuirii, sau cel puțin așa credea, considerând că nu prea o duce bine pentru că nu își permitea o casă.

Convins de niște prieteni care au suferit această transformare, Paul se decide să devină mic (și la propriu) împreună cu nevastă-sa.

Toate bune și frumoase, însă după efectuarea acestei proceduri ireversibile, realitatea este cu totul alta, subit dispar laptele și mierea promise și se lovește de aceleași probleme pe care le avea și în lumea normală.

Ce începe mai întâi ca un paradis și o soluție miraculoasă se transformă rapid, din cauza meschinului uman, în același univers superficial, otrăvit spiritual și contaminat de mentalitatea care demonstrează nimicnicia speciei umane care pare că are un singur scop, autodistrugerea, așa cum bine spunea un personaj din film, omul, cu toată inteligența lui, este o specie ratată, aflându-se în pragul distrugerii după circa 200.000 de ani, în timp ce aligatorul cu creierul cât o nucă, dăinuie de zeci de milioane de ani.

Din păcate acest concept original (bine, nu chiar original, dar neexploatat în ultima vreme) nu are parte și de o execuție pe măsură pentru că Downsizing se concentrează prea mult pe ideea de micșorare, pe concept, încât uită să fie și un film bun.

Partea cea mai interesantă a filmului a fost chiar începutul, când îți este expus conceptul și te gândești ce idee genială ar fi și pentru noi dacă s-ar putea așa ceva, dar scade foarte mult în calitate din momentul în care asistăm efectiv la punerea în practică a micșorării oamenilor.

Downsizing nu prea știe ce se vrea a fi, pe alocuri este o tragicomedie care te face să râzi în hohote în anumite momente, dar să și lăcrimezi la momentul oportun, dar și o satiră la adresa stării curente în care se află societatea noastră.

Aveam impresia că urmăresc scene din filme diferite lipite într-un tot unitar, ba este pro ecologie, ba este contra capitalismului bazat pe consum, ba este contra superficialității, ba este pro trăiește-ți viața ca și când ai fi în ultima ta zi.

Desigur, se poate spune că toate aceste mesaje converg într-unul singur care ar trebui să ne determine să realizăm ce contează cu adevărat în viață și că suntem în mare parte falși ca mentalitate și spiritualitate.

Într-adevăr, dacă stau să analizez mai atent, Downsizing te pune pe gânduri cu privire la scopul tău, al nostru, pe acest pământ, care nu este nici pe departe acela de a mânca, dormi, răhăți, f…ace dragoste și relua ciclul.

Singurele personaje care-ți captează atenția sunt Paul (Matt Damon) și Ngoc (Hong Chau), restul vin și dispar cu o viteză care nu le permite o dezvoltare corespunzătoare încât să apuci să îți pese de ele, și, fără spoilere, trailerele sunt destul de înșelătoare în această privință.

Ce începe ca o idee SF foarte promițătoare și extrem de interesantă se fâsâie pe parcurs și devine o alegorie cu multe accente politice și religioase care, deși bine plantate, nu fac decât să descrească interesul pentru film și să omoare entuziasmul inițial.

Am intrat la Downsizing pregătit să fiu uimit de o poveste de excepție și am ieșit uimit, dar în sens negativ, uimit cum o astfel de idee s-a dezumflat atât de repede în mâinile unui scenarist dublu oscarizat.

Să nu mai zic de niște erori grosolane de logică, dar deja devin prea dur cu Downsizing.

În final s-a dovedit o idee mare dar a ieșit un film mic și cu maximă durere mai mult de un 5 nu pot să îi dau.