Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Insidious (nu știu de ce îmi vine să zic Notorious) – The last key este al enșpelea film din această franciză, că le-am uitat șirul, văd că nu le mai bagă numere în titlu să ne „confuzeze“.
Fiind ianuarie, este vorba de un film aparent horror cu veșnicele năzăriri, năluciri, stafii, fantome, demoni, spuneți-le cum vreți voi.
Am văzut doar prima parte acum șapte și văd în lista mea văd că are calificativul slab, deci nu e de mirare de ce nu am mai avut chef și de următoarele. Din ce am înțeles de pe alții, ne putem bucura, vorba vine, de acest The last key și fără să fim puși la punct cu universul creat de filmele anterioare.
Filmul o ia ușurel prin anii 1950 unde într-o casă, situată lângă o închisoare care are o factură uriașă la curent, o puștoaică, Elise, are vedenii cu fantome, spre neliniștea mă-sii și supărarea lui tac-su care încearcă să o disciplineze cu bătaia, pe vremea aia metodă de educare obișnuită, în zilele noastre, abuz grav.
Sărim decenii înainte la o Elise obosită de atâtea fantome prinse care ar vrea niște liniște spre finalul vieții ei, doar că fantomele din vechea ei casă din copilărie nu sunt de acord și o cheamă, după atâția ani, la raport, să mai stea un pic de taclale, să mai aducă niște chei, să mai deschidă niște uși, să mai joace o baba oarba.
Așa că Elise își ia catrafusele, și prin asta mă refer la echipa ei formată din doi fantomalogiști, uite că filmul mă face să inventez și cuvinte, și p-aici ți-e drumul la casa străveche să vedem și noi care-i idiotul care și-a pompat toate economiile într-o casă bântuită aflată lângă o fostă pârnaie.
Insidious 4 nu duce lipsă de momente lipsite de logică, complet neverosimile, și nu mă refer la fantome, ci la chestii legate de viața obișnuită, de zi cu zi, care în realitate nu ar avea loc, adică lucruri găsite după zeci de ani deși locul în care sunt ascunse sunt la vedere, nu se pupă durata de timp trecută între anumite momente și modul în care arată anumite lucruri într-o stare decrepită care nu își găsește explicație, și altele asemenea.
Nu că m-aș fi așteptat să găsesc logică la astfel de filme, dar totuși, măcar să nu fiu insultat.
Cât despre partea horror, ce pot să spun?
Se apelează la cel mai vechi truc din istoria acestui gen de filme, știi clar că în momentul în care se face liniște totală în film va urma o apariție înfricoșătoare însoțită de un zgomot puternic.
Da, am tresărit de fiecare dată, dar nu pentru că am fost luat prin surprindere sau speriat, ci pentru că asta este reacția corporală normală, tresari și când lovești cu ciocanul într-un butoi de metal, că așa este construit creierul nostru, asta nu înseamnă că ai creat o secvență horror autentică.
Alt procedeu veștejit este cel al păcălelii, uite, acum vine sperietura, ba nu, te-am păcălit, ba nu, uite acum vine, iar te-am păcălit, și știi că a treia oară vine cu siguranță și nu te surprinde cu nimic.
Dar am avut niște pițipoance pe rândul din spate care urlau ca descreieratele la fiecare astfel de fază, au fost mai de horror ele decât filmul.
Scenariul se vrea inteligent și surprinzător pe final dar insistența obositoare din prima parte, cea în trecut, pe un anumit lucru de începuse să mă enerveze, întrebându-mă de ce dracului tot insistă pe chestia asta, că doar nu o avea legătură cu finalul, a făcut ca totul să devină previzibil când ne-am apropiat de sfârșitul filmului.
Nimic nou sub soare, povestea este plină de clișee, deși încearcă pe final să o dea la întors, să ne surprindă, dar reacția mea a fost: Să mori tu!!!
Ce este drept, surpriza este oarecum inteligentă și te zguduie un pic, dar miroase de la o poștă iar finalul este tare fleșcăit, fără vigoare și fără intensitatea de la care mă așteptam de la un film horror, chit că este vorba de unul slab, măcar să termine en fanfare.
Actoria este ca un gard de scânduri, adică de lemn de la un cap la altul, aveam impresia că o singură frază rostită a fost filmată pe bucăți pentru că nu curg natural vorbele sau actorii erau sictiriți să fie în film, gândindu-se cum să scape mai repede și să-și încaseze bănuții pentru o pâine și-o bucată de hot dog.
Dar cum astfel de filme sunt ieftin de realizat, și asta se vede atât în actorie, cât și în valoarea de ansamblu a producției, automat vor genera profit, că lumea oricum dă buluc la asemenea filme horror, indiferent când sunt de slabe, așa că nu m-aș mira să avem parte și de un al cincilea film din această franciză.
Doar un film cu adevărat abominabil poate pune capăt unor astfel de francize horror și Insidious 4 – The last key, deși slab, nu este chiar o dejecție de aruncat la gunoi, merită o notă egală cu numărul filmului, adică 4.
PS. Filmul se desfășoară în universul Marvel. E o cutie de conservă în film pe care apare cuvântul Marvel. Asta așa, ca o glumiță.
(2 / 5)
Trailer:
