Incarnate

Incarnate

1 out of 5 stars (1 / 5)

Incarnate, ce făcuși nene? Cum ai reușit să treci prin procesul de editare și ai ajuns într-o formă finală denumită film? Rușine.

Scrie bă ceva despre film, urlați voi. Păi hai să vă fac pe plac.

Un puștan, Cameron, pe nepusă masă este penetrat de o entitate năbădăioasă cu chef de dume morbide. Vaticanul intră pe fir, și cum știm că Vaticanul e cam înțepat și nu știe de glumă, vrea să ejecteze demonul din puradelul amărât. Doar că incarnatul lor nu prea le mai are pe meserie, așa că trimit o bunăciune cu o valiză de bani pentru a-l convinge pe protagonistul nostru principal, doctorul Ember, să izgonească entitatea din copil.

Ce e ăla un incarnat? Un exorcist care pătrunde în mintea victimei catatonice pentru a o aduce la realitate, pentru că demonul se hrănește cu dorințele persoanei ocupate și îi creează o realitate paralelă, mincinoasă, în care îi oferă tot ce își dorește, făcând victima să creadă că toată fericirea asta este adevărată, că, în sfârșit, visul i s-a îndeplinit. Și Ember asta trebuie să facă pentru a salva viața victimei și a elimina demonul, trebuie să spulbere cumva această iluzie.

Inițial, Ember se cam coiește să accepte misiunea, mai ales că nu vrea să aibă nimic de-a face cu biserica, pentru el acești demoni nu au legătură cu religia, el nu îi vede ca pe ceva supranatural, ci ca pe niște paraziți care trebuie eliminați.

Însă își schimbă atitudinea când află că parazitul care a ocupat trupul lui Cameron este o veche cunoștință, denumită de el Maggie, care i-a distrus viața, ucigându-i soția și copilul și lăsându-l pe el în scaunul cu rotile, nu mai stă pe gânduri și plin de tupeu războinic de răzbunare dă grămadă peste arhidemon.

Ideea este una extrem de interesantă, este un Inception dus pe tărâmul exorcistului, de ce să mint, este o abordare destul de originală a acestui gen.

Gata, ideea e mișto, nu prea des întâlnită prin filme de acest gen, să vezi ce șmecherie de film o să iasă, îmi ziceam în mintea mea proastă.

Pe dracu să mă ia șmecherie, că e o ghenă infectă.

Toată partea interesantă s-a oprit la idee.

În rest, scenariul a fost unul absolut generic, fără nici cea mai mică urmă de suspans, de tensiune, predictibil până în gaura curului, cu sperieturi anunțate cu surle și trâmbițe, încă de pe la început ți se aruncă niște informații care dau de gol finalul, filmul se cacă pe el la fiecare câteva minute cu niște povești care să ne pună la punct cu fiecare acțiune, are impresia că e musai să ne explice pas cu pas ce se întâmplă în film, că noi suntem prea tâmpiți să ne dăm seama și singuri.

Partea nasoală este că pe măsură ce ni se explica procesul ăsta de penetrare a minții victimei, cu atât mai nerealist și lipsit de logică părea totul pentru că puneai cap la cap niște informații, unele primite mai devreme, altele mai târziu, și descopereai că nu se legau deloc.

Cel mai bine era să spună de la început: Bă, uite-l pe ologul ăsta bărbos, fute demonii penetrând mintea amărâților. Atât, și eram nevoiți să o luăm de bună și să ne suspendăm neîncrederea (o traducere mai bună a “suspension of disbelief” nu am găsit).

În schimb, filmul are impresia că suntem la un seminar de facultate și trebuie să ne explice cu lux de amănunte: aia se pune acolo, cablurile alea se folosesc pentru X, monitoarele alea pentru Y, injecția asta să nu crape incarnatul, după 8 minute (dacă mai rețin corect) trebuie să își dea drumul altfel rămâne și el înfipt în iluzie, și așa mai departe. Cu cât oferea mai multe informații, cu atât vocea din mintea mea urla disperată: Bă cretinilor, păi la început ați spus că a descoperit că poate face asta din întâmplare, când dormea, cum dracu a făcut-o dacă voi spuneți că e nevoie de tehnologie avansată pentru a face asta în siguranță și că trebuie să fie și lângă victimă?

După ce că filmul este unul foarte scurt, pe deasupra vreo trei sferturi din el sunt umplute cu astfel de scene de narațiune diareică, vă dați seama că pentru acțiunea propriu-zisă nu mai rămâne nimic? Băi, dar nimic.

Am tot așteptat să se întâmple ceva cât de cât competent în film, să simt că nu am dat banii de pomană pe bilet, dar am rămas cu așteptarea.

Ptiu, ce m-a enervat pișarea asta de film, o secvență cu efecte speciale de câteva secunde au avut și ei de făcut și nici pe aia nu au fost în stare să o facă așa cum trebuie, a arătat de parcă era proiectul eșuat al unui copil preșcolar care frecventa o grădiniță cu profil de photoshop. Absolut penibil.

Multă lume zice că scenariul seamănă ca două picături de apă cu Insidious (nici nu e de mirare din moment ce pe poster apar și numele acestui film), poate ăla o fi mai bun că nu l-am văzut (mai prost în mod sigur nu are cum să fie).

Măi Aaron Eckhart, ce dracu pățiși de accepți să joci în toate vomele de film? Ai ajuns la fundul sacului așa devreme? Dar mi-a picat prost pata pe Aaron când mi-am dat seama că actorul care-l joacă pe Cameron este același cu cel care-l joacă pe Bruce Wayne în serialul Gotham și mi s-a părut că arată prea tânăr față de serial. După niște săpături am descoperit că filmul zace în debaraua studioului din 2013, deci îl mai iert pe Aaron pentru rolul acesta (l-o fi ales într-un moment de beție, în același timp cu I, Frankenstein), mai ales după ce anul 2016 ni l-a adus în Sully și în Bleed for this, două filme mult mai acătării decât deșeul ăsta.

Ala, bala, portocala, roata notei s-a oprit la 2, dar doar pentru ideea cât de cât originală dar, din păcate, exploatată prost de tot.

 

Trailer:

https://www.youtube.com/watch?v=SF8WPk6_CbQ

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Nosferatu

Nosferatu

Încep anul 2025 la cinema cu Nosferatu, primul film văzut pe marele ecran. Și dacă …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *