Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
După Iron sky din 2012, iată că naziștii fictivi revin în 2019 în Iron sky: The coming race.
Dacă primul mi s-a părut absurd și tembel ca premisă, ei bine, The coming race îl face pe primul să pară la fel de serios precum Citizen Kane.
La finele primului film naziștii de pe lună și-au făcut de cap pe Pământ care a devenit de nelocuit din cauza războiului nuclear declanșat și puținii oameni care s-au salvat s-au dus fix pe baza lunară în formă de svastică pentru a conviețui în pace cu naziștii rămași pe acolo.
The coming race reia povestea după aproape 30 de ani, în prim-plan fiind Obi (un nume ales cu un anume scop), fructul pasional al iubirii dintre două personaje din primul Iron sky, fătuca fiind cea pricepută în scule…. mecanice și care mai menține pe perfuzii baza lunară tot mai părăginită și în pericol de colaps.
Însă o navă de pe Terra aterizează pe Lună și unul dintre călători declanșează evenimentele din The coming race.
Degeaba vă scriu unde se duce filmul ca poveste că nu o să mă credeți, dar măcar atât pot să recunosc, scenariul colcăie de imaginație și prezintă o istorie alternativă chiar a genezei umanității.
Să vezi ce or să urle pioșii blasfemie când or vedea ce le-a trecut prin cap scenariștilor și cine ne spune filmul că ar fi Dumnezeu, Adam și Eva.
Dacă v-ați obișnuit cu ideea naziștilor pe Lună, oricât de absurdă pare, ei bine, acum nu aveți altă soluție decât să trimiteți neuronii la plimbare, să le dați bani de-un suc și-un sushi, că aici trebuie să îmbrățișați alte absurdități, de la elixirul nemuririi la Hitler călare pe dinozauri. Și astea reprezintă doar o mică parte din fantasmagoriile la care am fost martor în The coming race.
Nu știu dacă să le consider omagii aduse unor filme sau pur și simplu furt de scene, dar am rămas cu multe impresii de deja-vu ce mi-au adus aminte de Star Wars sau Journey to the centre of the Earth.
Aș mai spune câte ceva despre ce se întâmplă în film dar aș intra un pic cu trăncăneala pe domeniul spoilerelor. Oricum, trebuie văzut pentru a fi crezut.
Deși povestea zici că este rodul unui brainstorming realizat într-o secție de la spitalul de psihiatrie, The coming race ridică ștacheta în ceea ce privește efectele speciale. Pentru bugetul avut la dispoziție, unul sensibil mai mare ca în primul film, chiar s-au descurcat onorabil, mai ales că aici scenele în care a fost nevoie de CGI abundă aproape la fiecare pas. Și ca amploare a fost mai grandios pentru că aici nu mai avem niște nave paradite și o lună semidistrusă, ci scenariștii au luat-o la greu pe arătură cu dinozauri, specii extraterestre, lumi subterane și alte cele care transformă filmul, chiar dacă rămâne unul incoerent, într-o distracție debilă.
The coming race pare un pic mai cuminte față de anteriorul ca înțepături, nu lipsește satira, dar nu este atât de acidă și nici (prea) ofensivă. Negrii pot sta liniștiți, nu mai au motive să scoată topoarele și furcile.
Desigur, de luat omenirea la mișto tot o ia, în scene precum Cina cea de Taină și în religia creată în jurul lui Steve Jobs care arată cât de retardați suntem ca specie, cum transformăm orice gunoi în religie doar să avem un motiv nou de a ne urî semenii care nu ne împărtășesc ideile.
Nu sare nici peste istorie și filmul ne îndeamnă să ne întrebăm oare cât din istoria pe care o cunoaștem este reală? Pentru să se știe bine că istoria nu reflectă neapărat adevărul universal, ci adevărul celui care a scris-o.
Are și destule referințe către cultura noastră dar unele sunt destul de obscure sau prea vechi pentru cei mai tinerei.
Deși mi s-a părut mai slab din punct de vedere al coeziunii poveștii, nu că primul ar fi excelat la acest capitol, The coming race m-a amuzat mai mult și a fost mai distractiv în nebunia lui imaginativă. Nu este deloc un film bun, departe de mine gândul ăsta, dar este unul din filmele alea proaste care își ating obiectivul.
Cu o poveste bizară ce îl diferențiază de multe comedii SF, The coming race a avut, pentru mine, destule elemente interesante care să mă facă să nu regret cele 90 de minute irosite urmărind un film atât de nătâng și să salt nota dată primului la un 6 chit că dialogurile sunt mai „blănoase” ca un copac pe Viagra.
(3 / 5)
Trailer:
