Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Jaane Jaan (sau Suspect X) este un thriller indian disponibil pe Netflix.
Are subtitrare în română și, pam-pam, nu se cântă, că nu-i The Marvels.
🎬 Jaane Jaan – Premisă
Maya (KKK, pardon, Kareena Kapoor Khan) este o mamă singură ce-și crește fata de 13 ani într-un orășel montan destul de micuț și retras.
În apartamentul vecin locuiește un domn profesor mai sfios, care o dă în bâlbâieli când Maya i se adresează.
Așadar, este timid în preajma femeilor, dar se simte-n largul lui dacă-i dai o problemă complexă de matematică.
Această mică oază de liniște este spartă de apariția soțului femeii, de care ea a fugit în urmă cu 14 ani.
Copoi de meserie, dar unul corupt și incompetent, că doar unul din ăsta ar avea nevoie de 14 ani să găsească pe cineva, el devine rapid violent, recalcitrant și are niște cereri imposibil de îndeplinit.
Nu vă mai sugrum cu lungul fir narativ, Maya și fiica ei îl omoară pe nenorocit, dar în legitimă apărare, ele se sperie fleașcă, dar dom` profesor se oferă să le ajute.
💭 Jaane Jaan – Comentariu 🍿
Filmul este o adaptare a romanului japonezului Keigo Higashino intitulat The devotion of suspect X.
Așadar, inspirație japoneză și producție indiană, o combinația ciudată, dar care a dus la un film care mie mi-a plăcut foarte mult.
N-are acțiune pompoasă, de fapt, n-are deloc acțiune, nu este o producție spectaculoasă care să obosească ochii, nici măcar povestea nu-i prea originală, pentru că aduce cu un alt film indian, Drishyam cel dintâi.
Și atunci care-i șmecheria cu el de m-a impresionat?
Ei bine, are un scenariu inteligent, extrem de inteligent, care m-a ținut numai în șuturi cerebrale datorită personajelor implicate pe care le construiește superb.
Odată ce premisa și-a luat zborul și în scenă apare și poliția care se pune să investigheze dispariția mortului se pornește un joc de șah de-a șoarecele și pisica.
Și confruntarea este una de zile mari.
Profesorul este un personaj contrastant, este clar că bubuie de deșteptăciune, însă parcă sclipirile alea din priviri nu-s de bun augur, sunt un semn că mintea este în stare oricând să patineze spre câmpii ce se cer a fi bătute.
Așadar, este și personaj pozitiv, că este de mare ajutor celor două ființe feminine aflate la ananghie, dar și personaj negativ pentru că simți că este un butoi cu pulbere ce abia așteaptă să explodeze.
Concurentul său în această bătălie a creierelor este copoiul Karan (Vijay Varma – Baaghi 3) care știe sau presupune aproape la perfecție ce s-a petrecut, că nu de pomană o suspectează pe Maya.
Însă degeaba este convins de ceva dacă nu are și dovezi în acest sens.
De fiecare dată când se apropie de adevăr, hop, i se ivește în cale un obstacol picat din senin care îi îngreunează și mai mult activitatea detectivistică.
Fiecare mișcare îi este contracarată de dom` profesor Naren și fiecare capcană plasată de matematician este rezolvată de curcan.
Cine va reuși să iasă triumfător la final?
Uite așa m-a zăpăcit de cap acest film pentru că verdictul sărea dintr-o tabără în alta, când eram convins că justiția va triumfa, când eram sigur că iubirea va prevala.
Iar scenariul este presărat cu o groază de indicii subtile, chiar jucăușe și parcă având o aroganță generată de încrederea în propria agerime mintală.
Dialogurile dintre adversarii care se luptă la nivel științific, logic, matematic și chiar psihologic fac deliciul filmului.
Parcă eram un copil într-un nou loc de joacă și abia așteptam să aflu ce surpriză voi descoperi când voi pătrunde în următoarea groapă cu jucării.
Chiar dacă eu, ca spectator, știam exact ce s-a întâmplat, întregul film este învăluit într-o perdea de mister greu de pătruns.
Nu știam în ce fel a fost rezolvată una dintre problemele generate de acest omor accidental.
Aveam la dispoziție informații pertinente care să mă pună pe drumul cel bun, dar ele mă îndreptau în două direcții diferite.
Atât de bun este scenariul încât mă făcea să mă îndoiesc de propriile-mi decizii, chiar și când acestea erau unele care mergeau drept la țintă.
Deși durează vreo două ore și douăzeci de minute, a trecut timpul pe lângă mine foarte repede, dovedind ce relativ este acest concept.
Când faci ceva ce îți place, simți că zboară imediat timpul, când ești implicat în activități ce nu-ți fac plăcere parcă stă pe loc.
Actoria este reușită în cazul celorlalți interpreți, dar excelentă când îl aduc în discuție pe Jaideep Ahlawat (An action hero) în rolul profesorului.
Joacă de rupe, reușind să întruchipeze un personaj ce pare un înger altruist, cu suflet mare, care abia așteaptă să ajute, dar care emană o aură aproape diabolică.
Nu știai dacă să-l îmbrățișezi pentru spiritul său de bun samaritean sau să iei primul tren de mare viteză să fugi cât mai departe de el.
Are și niște particularități faciale care contribuie și mai mult la construcția unui personaj pe care n-ai idee cum și de unde să-l apuci.
Tehnic nu pot spune că excelează pentru că nu-i complicat din acest punct de vedere.
Are, însă, o atmosferă sinistră, chiar lugubră, paleta coloristică este una care folosește nuanțe din spectrul întunecat, nuanțe ce nu-s deloc joviale și nici nu transmit cine știe ce bucurie.
Totul este de un sumbru extrem de serios, iar asta a reprezentat o briză de aer proaspăt care m-a făcut să apreciez și mai mult pelicula.
🏆 Jaane Jaan – Verdict 👍 sau 👎?
Filmul este ca o ecuație cu multe necunoscute care vin de-a valma peste tine.
Cum rezolvi una și o scoți din paranteze, cum apar altele trei în loc, de zici că te luptai cu un balaur matematic, că doar ăluia îi creșteau trei capete dacă îi retezai unul.
Tensiunea crește gradual cu cât se apropie ora de predare a lucrării de control și mă luau toate transpirațiile, un sentiment pe care probabil că toți l-am experimentat în timpul școlii.
Știam că n-o s-o termin la timp din cauza problemelor grele care necesitau mai mult logică decât formule învățate pe dinafară.
Nu pot să închei decât cu multe felicitări adresate filmului căruia îi ofer în dar, știe el de ce, 9 monede.
(4,5 / 5)
