🎭 🎤 LIFE IS LIFE – Spectacol stand-up Mihai Bobonete (în deschidere Mihai Rait)
🎬 Cei din urmă vor fi cei dintâi, nu? Mihai Bobonete era singurul pe care nu îl văzusem într-un spectacol personal, că de apărut a făcut-o inopinat prin show-ul altora.
Bre nene, dar scump, scump de tot, mai scump decât artiști de același gen din străinătate care vin la noi. Am dat o căruță de bani, de zici că pe scenă erau și Mihai, și Bobonete, și încă vreo 2-3 inși.
🍿 Băiatul din deschidere a fost, așa, un fel de-a fi. Cum sunt cult la cap și nu urmăresc posturile autohtone de televiziune, habar nu am ce rol joacă în Las Fierbinți, că a fost un subiect de discuție.
Glumele lui m-au lăsat rece, ca mortu-n morgă, deși n-aș putea spune că au fost unele vai mama lor, pur și simplu atacau aceeași temă a mariajului în care cele trei litere X nu se mai împreunează deloc.
Așadar, simțeam că am mai auzit poantele astea, că de câte ori și în câte forme să spună și comedianții că nu mai au parte de sex și sunt nevoiți să dea mâna cu ursul. Dar ursul nu-i acolo, așa că dau doar o…
Apoi și-a făcut apariția pe scenă regele încoronat al stand-up-ului românesc care a prestat în jur de o oră.
După ce m-a umplut de flatulații cu numărul anterior, care tronează pe Netflix, eram un pic în joc de glezne pentru că nu știam dacă era cazul să am așteptări prea mari.
Însă temerile mi-au fost spulberate pentru că Mihai a fost la înălțime cu acest spectacol foarte reușit, mai ales în a doua jumătate.
De la listele de cumpărături menite a demonstra diferențele vădite dintre femei și bărbați și până la achiziția unei case, Mihai a livrat poante peste poante care m-au adus în pragul lacrimilor la cât de mult am râs.
Să nu mai zic că materialul a fost rapid adaptat situației politice curente, dumele nu că erau proaspete, ci scoase din cuptorul minții chiar atunci.
Bineînțeles, mă refer la aprinsa dispută Lasconi – Georgescu care se lasă cu scântei electorale. Călin, nu Cătălin, că unu-i adversar în politică, celălalt partener în căsnicie.
Se simte că poantele încă nu sunt în forma lor finală, că mai este de muncit la ele, dar Mihai nu putea rata un asemenea prilej prielnic pentru a ne bombarda cu miștouri făcute pe tema șeptelului subnutrit mintal din care trebuie să ne alegem președintele.
Acum c-om ajunge cu toții cu cheiță-n ușa de dos sau cu nanocipuri-n ficat, om trăi și om vedea. We˙ll shall see sau Мы подождем и посмотрим.
Numărul lui s-a bazat mai mult pe povești hazlii spuse cu un puternic patos de aveam impresia că s-au petrecut aievea. Bine, probabil ele au o fundație plantată în realitate, dar sunt mult înflorite cu efect comic. Dar ce-ar fi dacă nu au deloc exagerări?
Bobonete a reușit chiar să demonstreze de ce, pentru el, folosirea unui limbaj vulgar este justificată. A încercat să ne prezinte aceleași glume din două perspective diferite, una academică în care dicționarul nu se rușina la auzul lor și cea specifică lui care ar face birjarii moderni să se lase de meserie.
Și trebuie să-i dau dreptate, unele poante nu au efectul scontat dacă sunt trântite pe ocolite, să nu ofenseze sensibilitatea auditivă a unor gingași care se ofilesc dacă le bagi organele sexuale în urechi și nu în alte orificii cu care deja sunt obișnuiți.
👍 sau 👎? Am lăsat pentru final lauda cea mai mare și ea se referă la bucata de sfârșit în care Bobonete interacționează cu publicul pentru a afla cam ce păsări au bărbații prin ograda conjugală.
Unele răspunsuri au fost mai ilare decât câteva dintre glumele lui Bobonete. Și nu cred că erau cunoscuți de-ai lui plantați în audiență cu scenariul pregătit și replicile învățate, ci oameni plătitori de bilet care au fost luați pe nepregătite.
A fost cu mult peste ceea ce credeam că voi primi, așa că jos pălăria pentru Mihai Bobonete, sunt sigur că până va ajunge programul în varianta finală pe Netflix va fi și mai bun.
Asta dacă va mai ajunge pe Netflix și nu pe vreun Rusflix.
Întregul spectacol durează vreo 90 de minute, din care o jumătate de oră este dedicată actului de deschidere, prea mult dacă mă întrebați pe mine, este un preludiu exagerat de parcă te pregătește de o aventură africană pe o canapea mult muncită, nu pentru un alt comediant pe aceeași scenă.
🏁 Înainte să termin, trebuie să-mi împroșc și nemulțumirea legată de spectacol, una generală, că se tot repetă chestia asta care ține de respectul față de public.
Băi, dacă pe bilet scrie că ora de începere este 20:00 atunci am pretenția ca spectacolul să înceapă la ora 20:00. Cum timpul este prețios și viața scurtă, nu-mi permit să le irosesc pentru că unii au bășini în cap și se cred prea importanți să-și înceapă spectacolul la ora programată.
Ăsta se numește furt de timp și ar trebui pedepsit cumva.
Ce, eu dacă încerc să dau 200 de lei pe bilet în loc de 250 de lei, îmi acceptă organizatorii așa ceva? Nu, mă vor scuipa între ochi pentru că încerc să-i fur.
Atunci și reciproca ar trebuie să fie valabilă. Cum eu mă conformez și îți achit prețul cerut, așa și eu am pretenția ca și TU să te conformezi și spectacolul să înceapă la ora la care TU te-ai angajat că va începe.