Top AFI 100
Locul 064 – Network
Multă vreme, în marea mea ignoranță, am crezut că The net (film din 1995 cu Sandra Bullock) este un remake al filmului de față, Network.
Așa că marea mi-a fost mirarea să descopăr că Network este un frate mai mare al lui Idiocracy, abordând oarecum o temă similară care, din păcate, a devenit de multă vreme realitate și chiar normalitate.
Filmul se învârte în jurul furnicarului generat de o televiziune aflată în colaps, cu audiențe tot mai scăzute și al cărui prezentator al principalului program de știri îmbătrânește și nu mai atrage procentele de rating și share.
Howard Beale, căci despre este el este vorba, își primește preavizul și disperat din această cauză, pentru că televiziunea este tot ce știe să facă, recurge la un gest disperat, anunță că la ultima lui emisiune va încheia, în direct, socotelile cu viața.
Acesta a fost declicul care pune-n mișcare roțile machiavelice ale celor care conduc televiziunea falimentară și văd o mină de aur în senzaționalizarea emisiunilor, pentru că nebunia lui Howard Beale, discursul său trivial, a dus la explozia audienței.
Așa că dă-o dracului de deontologie, ducă-se pe pustii profesionalismul și seriozitatea știrilor verificate pe surse, să curgă circul din belșug, că se pare că asta vrea poporul american (dar poate fi generalizat la întreaga lume).
Atât timp cât secunda de reclamă se scumpește cu fiecare tâmpenie transmisă prin intermediul undelor, ce mai contează faptul că televizorul tâmpește poporul și că livrează inepții pe bandă rulantă?
Filmul regizat de Sidney Lumet și scris de Paddy Chayefsky a fost unul demn de premonițiile babei Vanga, mamei Omida și coanei Mafalda la un loc pentru că tot ce a prezentat cu titlu de ficțiune a devenit extrem de repede un adevăr mârșav și murdar care a pervertit televiziunea.
Ceea ce la început pare o comedie neagră se transformă rapid într-o oglindă fidelă a realității pe care o trăim, într-o satiră deloc apreciativă la adresa întregii umanități care arată inutilitatea prezenței noastre novice pe această planetă, nu contribuim cu nimic la bunăstarea Terrei, ba chiar o ucidem pas cu pas în goana noastră spre moarte.
Network este depășit doar din punct de vedere al tehnicii, acum antice, folosite în film, dar în rest, este mai contemporan ca oricând. Înlocuiți butoanele cu touchscreen-uri și casetele cu bluray-uri și veți avea parte de exact același film, doar că nu ficțiune, ci crudă realitate.
Ceea ce acum aproape jumătate de secol părea o blasfemie și de neconceput, limbaj vulgar și conținut scandalos, iată că acum este la ordinea zilei, este o normalitate tenebroasă, care ne arată cât de mult am decăzut ca societate interesată de circ și prea puțin de adevăr pentru că televizorul doar într-o singură ipostază nu minte, atunci când este curentul tăiat.
De ce aceste emisiuni au succes nebun? Răspunsul îl veți atât în Network, un pic mai voalat, și în Idiocracy, fără ocolișuri.
Măcar în film aceste acțiuni infame duc și la apariția reversului medaliei, bula explodează la un moment, și încă aștept să se întâmple asta și în realitate. Din păcate, o să ajung hrană pentru viermi și mass-media va fi în continuare ahtiată după senzațional fals, minciuni pe bandă rulantă, conținut retard, lipsit de orice dram de valoare artistică și închinându-se unei singure religii, cea a banului.
Network este cutremurător prin adevărurile pe care le spune și care sunt valabile și astăzi, sau mai ales astăzi, lumea nu mai este împărțită în țări, ci în corporații, lumea nu mai este umană, ci este umanoidă, produsul dizgrațios al atâtor decenii (greșit, milenii) de spălare pe creier a populației prin toate mijloacele posibile, de la televiziune la religie, de la ziare la politicieni, de la reclame mincinoase la mâncarea care nu mai e deloc mâncare, totul în numele atingerii scopului suprem: BANUL.
Actoria este magnifică, nu mai puțin de trei statuete Oscar a înhățat filmul în această categorie, Peter Finch (portmortem, rol principal pentru Howard Beale), Faye Dunaway (rol principal pentru Diana Christensen, cea care întrevede oportunitatea prostituării televiziunii) și Beatrice Straight (rol secundar, nu am înțeles de ce, a apărut vreo 2 minute tot filmul).
Bașca a luat, așa cum merita, și Oscarul pentru scenariu, deși făcut acum nu ar mai fi fost vorba de scenariu pentru că filmul devine un documentar.
Network, văzut alături de Idiocracy, ne arată că societatea umană a devenit un cancer incurabil care omoară planeta. Or mai fi raze de speranță, dar sunt pe cale să se stingă și ele, umanitatea se va sinucide, nu va fi nevoie de un cataclism pentru eradicarea speciei umane, ne vom tăia singuri craca de sub picioare.
Nu îmi rămâne decât să îi dau un 10 lui Network, este înfiorător de exact în prezicerea viitorului și este foarte trist și amar să vezi că atunci era considerat scandalos subiectul și acum este doar ceva normal.
(5 / 5)Trailer: