No one gets out alive

No one gets out alive și-a luat o chirie pe Netflix și îmi tot face semn să îl fericesc cu o vizită.

Eu, om bun din fire, am zis să nu mă duc cu mâna goală, așa că mi-am luat și pălăria de chițibușar, să mă pregătesc să demolez filmul, că-l simțeam șubred la temelie.

Am bar, nu, nu, pardon, Ambar este o imigrantă mexicană ce se pitulește în USA cu gândul că va da peste mierea mult promisă a visului american. Nu știu de ce mai caută personajele de film salvarea în USA, că nu se învață deloc minte.

Este evident faptul că Ambar nimerește într-o slujbă de tot rahatul, cu un patron țâfnos și evazionist, iar plata este destul de impotentă, așa că domnița noastră cu părul mătăsos este nevoită să-și tragă o cameră într-o coșmelie amenințătoare și lugubră, că doar atât își permite.

Deci personaj singuratic avem bifat pe listă, clădirea sinistră care numai bucurie nu emană o trecem prezentă. Ce mai lipsesc? Evenimentele paranormale. Eh, cum să lipsească tocmai ele? Nu bine se mută Ambar în căsoaia goală, că nu dă nimeni buluc să stea acolo, că și încep năzbâtiile fantomatice să dea petreceri nocturne.

No one gets out alive (unul dintre cele mai proaste titluri alese pentru un film) este o producție horror care se înscrie în lunga și interminabila serie deja fumată și afumată de filme cu case bântuite.

Marele avantaj al acestui film este faptul că se bazează pe niște legende mezoamericane, deci vine cu ceva nou (cel puțin pentru europeanul de mine) pentru că n-aveam nicio idee ce se petrece pe acolo și cine este apariția scabroasă care vrea să stea la taclale cu Ambar.

Filmul nu este deloc rău, ceea ce este o laudă pentru o producție horror, mi-a adus aminte de Aterrados (deși nu-i deloc la același nivel) pentru că m-a atacat în permanență cu sperieturi. Că sunt multe dintre ele jumpscares ieftine, nici nu mai contează, ideea este că au fost destule secvențe în care aveam impresia că dau contoarul de energie peste cap pentru că mă simțeam curentat prin tot corpul ca urmare a fiorilor generați de ipostazele la care asistă Ambar.

Știți deja partitura, scârțâie podelele, zdrăngăne ușile, apare câte-o nălucă într-un colț mai pe ocolite, că n-are viză de flotant, nu are nimic nou filmul, dar m-a surprins cât de eficient este în livrarea momentelor de crescut pulsul.

Povestea este destul de complexă pentru un asemenea film, pentru că are mai multe personaje negative, multă vreme nu știam cine-i de vină, ba niște moroi neliniștiți că nu mai sunt tineri, ba proprietarii care au niște fețe de fac reclamă la necaz, am jonglat un pic cu imprevizibilitatea. Iar finalul este interesant, cu un design oripilant și plin de imaginație. Și o las așa să atârne, să nu scriu mai multe.

Să închei cu laudele, atmosfera este una sinistră, povestea stranie, chiar dacă-i realizată pe scheletul altor zeci de premise asemănătoare, dar parfumul latin îi dă o savoare proaspătă.

Ah, și cea mai mare sperietură a fost una lingvistică, am crezut că nu mai aud bine.

Dar acum cobor în pivniță, la întuneric, pentru că No one gets out alive suferă la capitolul personaje inteligente. Sau poate Ambar are cele mai mari cojones de pe planetă, că este atât de calmă încât mai are un pic și joacă X și 0 cu mortăciunile care o bântuie. Eu mă uitam după hârtie cu trei straturi și ea se simțea ca la cinema 3D, n-avea niciun stres, de parcă era la ordinea zilei ceea ce vedea. Și ratingul R este cam anemic, nu este folosit la capacitate maximă, crapă niște capete pe acolo, dar vorbim de secunde, nu mai mult de atât, am rămas cu apetitul de mațe împrăștiate cam nesatisfăcut pentru că voiam să curgă sânge ca-n perioada lunii din Y: The last man.

De asemenea, n-am prea priceput de ce petrec unele evenimente afară pentru că n-au logică odată ce aflăm răspunsul la enigma din film. Sau poate neînțelegerea asta vine din habarnismul meu cu privire la legenda pe care se bazează No one gets out alive.

Poate am devenit prea sensibil și mi se năzărește că văd peste tot mesaje socio-politice, dar parcă prea bate filmul toba gălăgioasă pe tema imigranților care o duc rău și care sunt tratați nasol de autorități și de angajatori.

No one gets out alive nu este un film scump, dar tehnic n-arată rău, nu că ar fi excelat la partea arhitecturală, că o magherniță nu-i greu de găsit, dar finalul m-a lăsat cu un zâmbet terifiat pe buze. Ce să mai, partea aia mi-a plăcut cel mai mult.

Actorii să trăiască, sunt destul de necunoscuți (să fiu generos), abia dacă am recunoscut-o pe actrița principală, Cristina Rodlo, din Miss Bala, iar moaca lui David Figlioli (unul din nenicii răi) o știam din Time lapse.

Hai că trebuie să pontez condica și mi se termină tura, conchid cu părerea proprie, personală și a nimănui altuia, că No one gets out alive este un horror decent care merită o creștere salarială cu 7%.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The night house

Intru pe tărâmul thrillerului psihologic cu The night house, film regizat de David Bruckner care …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *