Replicas este unul din acele filme care are o idee deloc originală, dar încă este interesantă și mai avem nevoie de astfel de filme construite în jurul transferului conștiinței dintr-o minte umană într-un creier sintetic.
Dar avem nevoie de filme bune, nu de orice dejecție.
În Replicas, Keanu Reeves este un cercetător genial (are și față Keanu care transmite genialitate prin toți porii) care este aproape de o descoperire epocală, combinarea conștiinței umane cu un trup sintetic. Doar că se află la poarta bogăției și îi lipsește cheia finală să o deschidă, neștiind cum să elimine o singură eroare care îi dă cu blue screen. Creierul nu poate accepta trupul sintetic și mintea o ia razna și Will nu își dă seama de ce, deși răspunsul este mai mult decât evident.
Interesant, mi-am zis, chiar dacă nu arată filmul a cine știe ce mare brânză din punct de vedere tehnic, măcar este o idee zgândăritoare de neuroni.
Dar imediat Replicas schimbă macazul, pentru că Will (Keanu Reeves) se vede pus în fața unei tragedii inimaginabile, își pierde întreaga familie într-un accident de mașină, el fiind singurul care scapă, ca să vezi, absolut nevătămat.
Vă imaginați care este următorul pas?
Da, se pune pe treabă pentru a transfera conștiința celor dragi, dar nu în trupuri sintetice, că nu se găsesc pe toate drumurile, ci în niște clone, că doar de ce nu să băgăm și clonele în ciorba asta?
Vai, vai și iarăși vai, ce film prost este Replicas. S-au trezit 2 scenariști la micul dejun cu o idee mișto dar fără să aibă habar de o lețcaie de informație din domeniul respectiv. Și nici nu s-au sinchisit să se intereseze.
Hai mă, că nu ai cum să te apuci să scrii un scenariu despre niște concepte atât de sofisticate când tu abia ești în stare să te legi la șireturi cu instrucțiunile în față.
Scenariul este dincolo de cretinism, trecând peste premisa transferului, pe care o luăm de bună și posibilă, restul filmului este presărat cu acțiuni neverosimile, gropi de logică în scenariu mai adânci ca pe autostrăzile noastre și o actorie de toată jena.
Un laborator atât de avansat în ceea ce privește dotarea tehnologică este păzit de câțiva figuranți amărâți? Presupun că nu au mai rămas bani pentru a plăti mai mulți figuranți.
Ce poate fi realizat într-un laborator super mega high tech de către 4-5 persoane bine instruite și cu experiență se pare că poate și dus la bun sfârșit și într-un subsol de casă, de către un singur om?
O fi Will geniu, dar nici în halul ăsta.
Plus de asta, oare cum reușește instalația electrică a unei singure case să facă față fluxului imens de energie necesar pentru realizarea demersului la care asistăm? Ah, Will fură o grămadă de baterii de la mașinile vecinilor, fără să fie văzut și fără să trezească suspiciunea polițailor care află că el este singurul care a scăpat de hoțul de baterii?
Restul inadvertențelor monumentale vă las pe voi să le descoperiți pentru că mai sunt destule.
Filmul pur și simplu urinează în bătaia vântului cu gura deschisă și își bate joc de premisă printr-un scenariu stupid. Acum ne spune că trupurile clonate au inserate niște emițătoare imposibil de eliminat, că în scena următoare, cineva, fără să aibă habar ce sunt acele emițătoare și cum sunt implantate, reușește să le neutralizeze așa, fără niciun efort.
Mă ia de cap când mă gândesc cât de debil este scenariul, este o mizerie ordinară. Cred că a fost șantajat cumva Keanu de a acceptat să apară în abominația asta.
Și cât de genial este Will în domeniul său, este un specimen de prostie extremă de pus în muzeu când vine vorba de restul, ia o decizie, una extrem de dificilă de altfel, dar fără să realizeze că îi este imposibil să o pună în practică fără a elimina o multitudine de repercusiuni.
Cât despre efectele speciale? Păi a sunat Terminatorul din 1984 să râdă de robotul din acest film realizat în anul 2018, atât de slabe sunt efectele speciale. Și cu asta cred că am spus tot. Deși nu este un minus atât de mare, dacă era o poveste decentă, care să nu fie oligofrenă, treceam cu vederea aspectele tehnice mai șubrede ale filmului pe care le pun pe seama bugetului destul de redus. Dar când îți bați joc de mine cu o porcărie de scenariu, atunci dau și eu în tine din toate pozițiile.
Săracul Keanu Reeves, nu se descurcă deloc cu astfel de roluri care necesită replici multe și o paletă largă de emoții. Lui i se potrivesc roluri gen John Wick unde doar trebuie să apese pe trăgaci, nu să vorbească. Își pierde familia și se comportă de parcă s-ar fi lovit la degetul mic de colțul patului, cam atât poate din punct de vedere emotiv.
Mai mult de un 3 nu pot să îi dau. O fi ideea interesantă, dar scenariul este insultător chiar și pentru purtătorii de două celule nervoase.
(1,5 / 5)
Trailer: