Ia uite domnule, că găsim și alte filme pe Disney+, nu doar Marvel și Star Wars. Bine, Sanak este film indian, dar măcar este ceva original. Bine, Sanak nu-i deloc original, dar înțelegeți ideea, nu-i cu săbii laser și chiloți zburători.
Pe o plajă fină, lângă o mare lină, Vivaan (Vidyut Jammwal – Commando) și Anshika își declară amorul etern unul altuia. Pe Anshika o ia cu palpitații la inimă, dar nu din alea de dragoste nemărginită și nici nu-i vine rău de la poemele pe care gagiul i le recită cu înverșunare. O ia cu leșin de adevăratelea, așa că Vivaan o taie spre spital cu ea pentru a afla că Anshika stă prost cu inima.
Dar nu-i totul pierdut, chiar dacă operația-i scumpă, Vivaan vinde tot ce are pe numele lui, mai puțin maieul, și își salvează sufletul pereche. Acum că a scăpat de belele, se pregătește să-și pescuiască lumina ochilor de pe patul de spital și să-și ducă iubita acasă.
Doar că niște teroriști nu-s de acord, ăștia iau cu asalt Nakatomi Plaza, ups, greșeala mea, spitalul unde se află cei doi, și habar n-au ei ce iad îi așteaptă, că pe Vivaan nu îl îndupleci cu una, cu două, să se dea bătut, că a stat prea mult timp separat de mândra lui și abia așteaptă s-o f….ericească sublim.
Sanak n-are pretenții de originalitate, chiar el ne spune, nu prea subtil, de unde se inspiră printr-o secvență prezentată în film.
Nu că ar fi avut nevoie să ne spună, pentru că este clar că Sanak duhnește a Die hard de la o poștă rapidă.
În fine, nu faptul că este pe furăciune contează la acest film indian, că nu-i singurul, ci dacă este și distractiv.
Eh, așa și așa. Filmul este destul de banal, zici că este un rebut al lui Die hard făcut pe bani puțini, mai ales realizarea tehnică lasă mult de dorit pe partea de efecte speciale, armele arată de jucărie, împușcăturile se aud patetic, flash-ul de la țeavă este ridicol, exploziile vai mama lor.
Dar măcar Sanak crește un pic ritmul când vine vorba de confruntările personale în care Vivaan nimerește peste câteun inamic neștiutor și începe cu el un vals apetisant vizual, dar neconvingător fizic, prea o arde-n tupuluri, axeluri și lutzuri până să-i pocnească una-n moaca ăluia rău.
Se inspiră foarte mult din filmele cu Jackie Chan, cele în care se folosește de mediul înconjurător pentru a se lupta și Sanak aici aș putea spune că excelează, la unele scheme chiar stăteam și mă întrebam cum dracu le-a pușcat prin cap să facă așa ceva, să conceapă astfel de înlănțuiri de mișcări care te lasă mască.
Un element ajutător în simulacrul de distracție pe care îl oferă Sanak este răufăcătorul ce pare unul șablon la început, dar care își arată, prin câteva gesturi teribile, răutatea și diabolicul care zac în el.
Restul este poveste, Vivaan este eroul pe care Maternitatea de la Giulești ar fi dat orice să-l aibă, pune la pământ tăntălăii care nu nimeresc cu mitralierele nici măcar pereții unui coșciug, ei fiind închiși în coșciug, iar acțiunea este cea pe care o așteptam, mediocră și meh.
Nici actoria nu este ceva strălucit, măcar Vidyut Jammwal a mai evoluat, nu mai este același butuc cu mușchi ca în precedentele filme (este grav dacă am ajuns să îmi dau seama că un actor indian a evoluat, înseamnă că am început să văd multe filme de acolo), dar actorii secundari sunt vai mama lor, mai ales cea care o joacă pe gagică-sa, se uită cu atâta poftă la Vivaan de zici că este într-o permanentă constipație.
Noroc că mai este un puradel isteț prin preajmă să dezamorseze situația.
Măcar pot lăuda Sanak că nu-i absurd sau exagerat dincolo de limitele bunului simț și nu se cântă în timp ce combatanții fac schimb de gloanțe.
Altceva nu prea ar mai fi de comentat despre Sanak, un film de acțiune clasic, un „one man army‟ care prăpădește tot ce întâlnește în cale, fără vreun strop de imprevizibilitate, un film de văzut când ai 2 ore grele de ucis și n-ai alte variante.
Hai că v-am lăsat, că am de operat 5 bypass-uri.
