Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Cu Shin Gojira încep să îmi fac lecțiile pentru Godzilla: King of monsters de la vară.
Filmul de față este lansat de ceva vreme, dar abia acum mi-a picat în mână o variantă decentă.
Povestea nu este din cale afară de complicată, și este aceeași premisă ca în toate filmele în care personaj central este Godzilla.
Este interesant faptul că Shin Gojira poate fi considerat chiar ca un remake al primului film, o poveste de origine a monstrului, pentru că în film nu se fac referiri către apariții anterioare ale acestuia.
O ființă marină destul de corpolentă și care arată ciudat și groaznic își face apariția din adâncurile apelor și începe să provoace haos în Japonia. Nici nu m-am prins la început că ar fi vorba de Godzilla, am crezut că este un adversar al lui cu care se va lupta.
O celulă de criză este instituită ad-hoc pentru a decide care este cea mai bună metodă de a stopa distrugerile provocate de orătania pocită răsărită din fundul mării.
În timp ce oficialii discută, monstrul își vede de ravagiile lui.
Nu trece mult timp și incompetența Japoniei de a-și rezolva criza atrage atenția USA care se bagă și ea în seamă, vrând să dea o mână de a ajutor (a se citi una bucată bombă nucleară, că tot este Japonia țara preferată pentru așa ceva).
Astfel, Japonia pornește o luptă contra cronometru pentru a găsi o soluție viabilă de a-l opri pe Godzilla înainte ca americanii să rezolve problema în propriul stil nuclear.
Și cam la asta se rezumă Shin Gojira.
Dacă vă așteptați la un film stereotip despre un monstru care calcă totul în picioare, există un risc destul de mare de a fi dezamăgiți.
Filmul este în primul rând o satiră la adresa clasei politice japoneze și nu numai, incapabilă să reacționeze rapid la situații de criză neașteptate, mare parte din film constând în ședințe peste ședințe, discuții peste discuii, aruncarea pisicii moarte de la unul la altul, fiecare căutând să scape cu sushi-ul proaspăt din această mare încurcătură.
Shin Gojira are trimiteri clare la dezastrul de acum câțiva ani provocat de un cutremur care a cauzat, pe lângă masive pierderi de vieți omenești, și o criză nucleară aproape catastrofală.
Se poate spune că mare parte din Shin Gojira este plictisitoare pentru că ne arată cât de disfuncțional este guvernul în asemenea momente și că birocrația poate fi mai periculoasă decât orice dezastru natural pentru că întârzie luarea deciziilor necesare și vitale în astfel de momente critice.
Filmul nu are personaje umane principale, o caracteristică a producțiilor cu Godzilla, nici nu am reținut vreun nume uman, toți formează un colectiv care trebuie să pună umărul pentru supraviețuire.
Și tocmai această parte a filmului aduce un mare grad de realism situației prezentate, pentru că Godzilla poate fi ușor înlocuit cu orice alt cataclism și avem în fața ochilor modul dezastruos în care este gestionat un asemenea eveniment.
Dar asta nu înseamnă că nu avem parte de spectacol distructiv cu Godzilla în prim-plan. Asistăm la multiplele transformări ale acestuia dintr-o biată reptilă prăpădită într-o creatură gigantică, amenințătoare și indestructibilă care face prăpăd incomensurabil pe unde trece.
Secvențele în care Godzilla își face de cap sunt impresionante, dacă nu din punct de vedere al efectelor speciale care arată destul de șubred, atunci măcar ca nivel al distrugerilor provocate de creatura perfectă.
Când Godzilla este pe modul turbo, apoi se simte din plin asta și efectele se traduc printr-un Tokyo pus la pământ prin diverse abilități și arme pe care Godzilla le are în arsenal.
Dacă puteți scăpa nevătămați din secvențele parcă interminabile cu politica în prim-plan, vă puteți delecta cu un Godzilla în toată splendoarea lui care nimicește totul în cale.
Ah, să nu uit, filmul are boală pe spectator pentru că simte nevoia de a prezenta pe ecran informații despre fiecare personaj și despre fiecare loc și sunt momente în care ecranul este plin de informații sub formă de text, aproape că nu mai vezi un pixel de imagine. Și sunt informații inutile pe care le uiți după 30 de secunde.
Shin Gojira este destul de distractiv, dar trage și un semnal de alarmă cu privire la politica actuală, și m-a captat suficient de mult cât să îi dau un 7.
(3,5 / 5)
Trailer
