Siccîn 1

Mi-am luat șoriciul în dinți și am băgat Siccîn 1, premieră absolută, prima producție turcească apărută pe non Kanal D pe care o urmăresc.

Filmul disponibil atât pe Netflix, cât și pe YouTube, este un horror cu moroi, magie neagră, iubiri neîmpărtășite, totul pe fundal islamic.

Întreaga belea din film pornește de la Öznur, o domniță ce are mâncărimi în peștera vecină cu planeta Uranus și căreia îi cade cu tronc un bărbat matur, însurat, cu copil în ogradă. Șucărită din cale afară că iubirea nu este reciprocă, ba din contră, Kudret o folosea doar pe post de mulgătoare de lapte testicular, Öznur dă o tură pe la imamul de serviciu care pentru prețul potrivit blestemă pe cine vrei.

Nu mai torn gaz peste premisă, lucrurile deja devin evidente, știți ceea ce urmează să se petreacă, un festival de sperieturi banale, care nu au nimic special în ele.

Singurul aspect original la Siccîn este atmosfera diferită, islamică, și asta aduce un aer proaspăt, nu mai auzim fel și fel de cântece death metal pe fundal, ci ascultăm rugi musulmane, nu mai avem popi înarmați cu fel și fel de ustensile sfințite de Vatican întru exproprierea spiritelor malefice cu chef de glume proaste, ci ne delectăm cu imami care sunt și ei versați în luptele cu moroii diabolici, dar prin alte metode.

Dar în rest avem clișeele la datorie, uși care se deschid singure, voci apărute din neant, zgomote puternice venite la intervale regulate să se asigure filmul că nu ne ia somnul, nimic dezastruos, dar nici ceva nemaipomenit de bun.

Este brutal vizual prin niște secvențe scârboase care implică niscai sacrificii animalice, dar are și cadre oripilante prin ceea ce fac personajele. De fapt, mai toată simbolistica prezentată în Siccîn transmite un sentiment de putrefacție infinită, de mizerie umană, de descompunere latentă, oriunde arunci privirea vezi jeg dezgustător și auzi muștele zburătăcind non stop.

Am aflat și ce înseamnă Siccîn, o carte în care sunt trecute toate măgăriile făcute de oameni. Practic, un fel de agendă a lui Gigi Becali în care scrijelește cine nu și-a mâncat anafura aurită și cine nu și-a recitat rugăciunile la palat. Deși la o căutare mai detaliată, Siccîn este chiar iadul.

Filmul nu este rău, dar nici bun, se află undeva la mijloc, în purgatoriu, nu m-a impresionat la capitolul poveste, dar are rămășite de originalitate care îl fac să fie destul de memorabil, cu greu voi uita anumite secvențe macabre din film pentru că persoanele însărcinate cu machiajul grotesc își fac treaba din plin.

Punctul forte din Siccîn mi s-a părut interpretarea feminină, evident că n-am idee cine-s actorii, așa că nici nu îi înșir, dar cum demonul are boală pe doamne, actrițele performează la nivel înalt, schimonosindu-se în fel și chip de ar speria până și pricoliciul din The exorcist ce s-ar da bătut și nu s-ar băga la o asemenea bântuire.

Ca realizare tehnică nu ar fi multe lucruri de laudă, dar acum la drept vorbind, nici nu aveam mari pretenții, pentru o ieftineală ca braga turcească pot spune că Siccîn este meritoriu, turcii fac filme horror, noi încă o ardem cu capodopere de Las Fierbinți.

Una peste alta, fără să mai fierb mult audiența, Siccîn este un film horror decent, invadat de nelipsitele clișee, dar care are o aură de originalitate tocmai datorită zonei din care provine, așadar mă grăbesc, că se aude salāt-ul și trebuie să rostesc 6 rugăciuni.

Mai sunt 5 filme (momentan) din această franciză, răbdare și tutun, sper să le pot vedea pe toate.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Link IMDB

About admin

Check Also

In my mother`s skin

In my mother`s skin

Am băgat un horror filipinez, In my mother`s skin, pe care l-am găsit ascuns pe …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *