Sing Street

Sing Street

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Sing Street este un film irlandez cu acțiunea setată la mijlocul anilor `80 într-un Dublin aflat în pragul colapsului, fără vreo oportunitate certă de reușită pentru majoritatea oamenilor, un oraș trist care devine un distrugător de idealuri pentru generația tânără și o închisoare fără scăpare pentru cei trecuți de vârsta a doua.

În această atmosferă sumbră își duce viața Conor, un adolescent tipic de 15 ani, care își împarte viața între școala unde are prieteni, dar mai ales dușmani, și viața de familie unde părinții lui sunt într-o permanentă ceartă având drept subiect principal banii, sau, mai bine zis, lipsa cruntă a acestora. Așa că, pentru a scăpa de această gălăgie, Conor se refugiază în muzică, inițiat în tainele ei de către fratele lui mai mare, Brendan, un ratat care a abandonat școala, o arde pe fumuri și freacă menta, deși este ditamai omul și ar fi trebuit să contribuie cu ceva la cheltuielile casei.

Deși diferența de vârstă nu este foarte mare, practic, cei câțiva ani care-i despart reprezintă ruptura dintre generații, Brandon reprezentând deja generația veche, cu aripile frânte de greutățile unei vieți care-ți distruge spiritul și te aruncă stricat la pământ, iar Conor este generația tânără, plină de visuri care nu se lasă cu una, cu două, și vrea să răzbată prin această mocirlă existențială și să scape de nisipurile mișcătoare ale unui oraș aflat în descompunere.

Viața lui Conor este dată peste cap când, ca urmare a dificultăților financiare, părinții decid să îl mute la un jeg de școală de inspirație religioasă pentru a economisi bani. Aici își face imediat dușmani care îi promit câțiva ani negri și plini de batjocură și bătaie. Dar în același timp, Conor pune ochii pe una bucată gagicuță faină care o tot arde inutil chiar vizavi de școala lor. Cum nimeni nu are curajul să afle ce e cu ea și de ce stă pe prispa casei cu orele, Conor se decide să se bage-n seamă, și din una în alta, neștiind ce să-i spună, o convinge să joace într-un videoclip al formației lui. Problema este că el nu are nici o formație, așa că vrând-nevrând, își trage o formație denumită Sing Street, după numele străzii școlii lui.

Ceea ce părea inițial o joacă, o formație făcută la repezeală, cu anunțuri date prin școală, cu membri aparent ratați sau tocilari, se transformă ușurel, cu multă muncă și ajutor din partea fratelui mare dar și cu inspirație la greu furnizată de Raphina, fata ce i-a furat inima vocalistului Conor, în ceva chiar serios, pe măsură ce Brandon le face cunoștință cu fel și fel de trupe în vogă la acea oră, Sing Street își găsește pe parcurs propria identitate, propriul stil, cu melodii din ce în ce mai bune, chiar dacă organizarea lor e vraiște, managementul inexistent, echipamentul second-hand, garderobă antică și prăfuită, videoclipurile de rahat.

Filmul este o dramă dulce sau o comedie amară, nici nu știu cum să o denumesc.

Pe de o parte, ne întristează prin prezentarea dificultăților traiului într-o Irlandă descumpănită, un Dublin în care singura speranță a oamenilor este fuga dincolo, la Londra, crezând că acolo șoarecii beau numai ceai la ora 17 și mierea curge pe Tamisa, dar aceste probleme nu sunt aprofundate suficient, ci sunt atacate doar tangențial, simți răsuflarea teribilă a șomajului, a sărăciei, a deznădejdii, dar ținând cont că povestea se concentrează pe adolescenți, aceste probleme par că încă nu îi afectează.

Pe de altă parte, ne amuză prin pățaniile ridicole prin care trec componenții formației pentru a-și face un repertoriu de câteva melodii dar și zbaterea intrinsecă a lui Conor care se simte tot mai îndrăgostit de Raphina, dar o știe departe de nasul său, mai ales că în peisaj apare și un gagiu mai în etate și cu mai multe posibilități financiare. Cu toate astea, nimic nu împiedică formația în țelul ei de a ajunge să aibă primul concert și nici Conor nu este descurajat de toate obstacolele ce îi tot apar în încercarea lui de a o cuceri pe Raphina prin muzică, singura lui armă.

Sing Street este o poveste despre maturizarea rapidă a unor adolescenți care se confruntă cu veșnicele probleme, băieții se tem că nu sunt suficienți de cool pentru a trece cu succes de liceu (a se citi să nu fie băgați cu capul în toaletă), iar fetele sunt speriate că nu sunt suficient de frumoase sau populare pentru a avea o carieră fulminantă (a se citi supermodel sau a se mărita cu un bogătan).

Ei bine, regizorul/scenaristul/producătorul/muzicianul, omul bun la toate, John Carney, a ajuns la concluzia că ajunge cu această problemă “nu sunt suficient de…” și prin acest film ne transmite că este în ordine să fii din când în când nesigur pe tine, chiar trist, pentru că, în același timp, poți învăța ce înseamnă bucuria și poți afla că viața nu se rezumă doar la elemente pecuniare.

Mi-a plăcut enorm filmul ăsta deși nu pot pune exact punctul pe i. Poate pentru că deși este plasat pe un fundal dezolant, filmul este unul simplu, curat, fără abureli inutile, are un mesaj vesel, încurajator, te îndeamnă să îți trăiești viața după cum îți dictează inima, chiar dacă stomacul se pune contra, când te apuci de ceva, să pui suflet, să nu faci nimic cu jumătăți de măsură, pentru că vei da greș, să îți urmezi visul chiar dacă restul lumii râde de tine, să nu te lași descurajat de cei care nu te înțeleg, pur și simplu, să nu lași speranța să moară.

Ah, să nu uit de muzică, dincolo de piesele unor formații celebre la acea vreme, cum ar fi Duran Duran, The Cure, Motorhead, cel mai mult impresionează melodiile compuse de Sing Street, câteva sunt chiar de excepție, clar merită nominalizări la Oscar, te fac să plângi și să dansezi în același timp, piese care mi-au atins o coardă sensibilă dar care m-au făcut să realizez că în anul de grație 2016 muzica bună este moartă, avem numai artiști falși, voci computerizate și kitsch vârât cu forța pe gât drept artă, bașca miliarde de proști care înghit cu nesaț acest căcat denumit muzică.

Sing Street primește cu drag un 9 și se înscrie pe lista celor mai bune filme ale anului. Și închei cu o urare din una din piesele lor: “Drive it like you stole it”, e simplu de priceput mesajul.

Trailer:

https://www.youtube.com/watch?v=C_YqJ_aimkM

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Monsieur Vincent

Monsieur Vincent

Oscar pentru cel mai bun film străin – Ediția 1948 Deși nu este Oscar get-beget, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *