Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(4,5 / 5)
Solace este un thriller psihologic ce aduce a Seven şi Silence of the lambs.
Niscai agenţi FBI o ard inutil pe urmele unui ucigaş în serie, unul mai ciudat, care nu pare a avea un tipar al victimelor, vreun motiv anume, care nu e mânat de cine ştie ce impulsuri haotice, asta la prima vedere, dar care îşi menţine modul de operare constant, logic, că altfel nu s-ar prinde ăştia că e ucigaş în serie.
După ce îşi dau ei seama că sunt cam bolovani, depășiți complet de situaţie şi nu prea au cum să-i dea de urmă şi mai ales că pare că-şi cam bate joc de ei cu fel şi fel de indicii şi ghicitori care de care mai criptice, ăl mai bătrân din echipă, Joe, decide că e cazul să apeleze la serviciile unui nene clarvăzător care i-a mai ajutat în trecut, aparent cu succes.
Partenera lui Joe, mai tinerica şi sexoasa Katherine, cam ridică din sprâncene, total neîncrezătoare în asemenea baliverne, mai ales că ea vine la pachet cu niscai diplome în psihologie, aşa că nu e impresionata de aşa-zisul dar al imaginilor din viitor sau trecut pe care se presupune că îl are John.
Numai că belelele cauzate de ucigaş sunt prea complicate, aşa că nu are ce face şi cu reticenţă acceptă să facă echipă cu bătrânelul şi ursuzul John, orice dram de ajutor fiind binevenit.
Şi uite aşa, începe o goană de-a şoarecele cu pisica, numai că pe măsură ce acţiunea ia amploare şi povestea înaintează, nu mai ştii cine e şoarecele şi cine e pisica.
Şi trag frâna de mână, atât, un aperitiv, că în rest orice aş mai spune intră în teritoriul nenorocit al spoilerelor şi credeţi-mă, nu aţi vrea să aflaţi ceva înainte de a vedea efectiv filmul. Apropo, trebuia să spun asta încă de la început, nu vă uitaţi la trailer, revin la vechea meteahnă a tâmpiţilor de le fac, fraţilor, nu e nevoie să povestiţi tot filmul în 2-3 minute, ce mama dracului, atât de greu e de priceput asta?
Filmul e unul micuţ ca amploare, nu abundă în bubuieli şi alte matrapazlâcuri din astea, pe scurt, nu e un film care se adresează ochilor, ci e unul făcut pentru creier.
Desigur, are şi niscai acţiune, nişte fugăreală, cât să te pună pe jar dar să nu vă aşteptaţi la oraşe ridicate în aer sau monumente istorice rase de pe faţa pământului.
Povestea e un pic complicată la început, ceea ce e şi normal, dar pe măsură ce timpul trece, primeşti unele răspunsuri dar în acelaşi îţi sunt ridicate la fileu alte întrebări şi aşa mai departe. Hm, oare se simplifică sau în realitate, mai rău te bagă în ceaţă? Veţi afla singuri.
Nu te lasă nici o clipă să respiri, eşti mereu în dilemă, încercând din răsputeri să ghiceşti finalul, să îţi dai seama cine e criminalul, să fii cu un pas înaintea agenţilor care-ţi par idioţi pe lângă nen-tu John. Dar nu ai nici o şansă, realizezi repede că nu eşti mai presus de ei şi că John face dublu pi pe toţi.
Dar mai mult de atât, începi să te îndoieşti de bunele intenţii ale tatălui Omidă, bătrânelul pare gata să îţi sară în ajutor, însă simţi că are şi el niscai schelete prin dulapuri şi îţi încolţeşte în minte o idee fistichie, nu spun care şi nu ştii ce să mai crezi despre toată îmbârligătura asta.
Nu pot spune că filmul a avut un plot-twist din ăla să te lase cu masca de oxigen pe mufarină dar are pe parcurs câteva faze care te şochează şi îţi zgândăre inima din temelii, nevenindu-ţi să crezi ceea ce vezi.
Tare mă mănâncă limba să mai arunc nişte fraze despre poveste şi desfăşurarea acţiunii, dar acum, după sărbători, sunt la cură şi chiar nu am chef de nişte carne suplimentară în frigider.
Gata cu povestea, să vedem şi cine joacă prin peliculă.
Personajele principale sunt câteva, nu dau un număr exact, nu pentru că am uitat să socotesc, ci pentru că ştiţi voi de ce.
Joe e interpretat de Jeffrey Dean Morgan, are o moacă tare cunoscută dar nu ştii de unde să îl iei, ţi se pare că l-ai văzut peste tot dar nu poţi spune cu precizie unde, băiatul nu prea are treabă cu filmele, o arde mai mult prin seriale.
Gagica blondă e Abbie Cornish, pe asta o mai ştiu din filme precum Robocop sau Limitless, dar nici ea nu rupe gura târgului.
Cei doi se achită OK de sarcini, nici nu par a da pe dinafară de talent, dar nici nu sunt niscai Jay Courtney sau Megan Fox.
Însă show-ul e furat de Anthony Hopkins care la venerabila vârstă de 78 de ani încă le are pe meserie. Încearcă un pic să duplice performanţa din Silence of the lambs, dar e greu de tot de făcut aşa ceva.
Pare la prima vedere un bătrânel chinuit de remuşcări şi doborât de greutăţile vieţii dar privirea vicleană te face să crezi că are o agendă ascunsă, că alte motive îl determină să-i ajute pe cei doi agenţi.
Modul în care vorbeşte, liniştea din voce, în acelaşi timp te calmează dar te şi înfioară, nu ştii dacă să-l îmbrăţişezi pentru că îţi oferă alinare sau să fugi de el mâncând pământul pentru că licărirea din ochi pare una diabolică şi prevestitoare de lucruri tare neplăcute.
Ce să mai, nu e Hannibal, dar e pe acolo.
De regizor nu mă întrebaţi că habar nu am cine e şi nici numele nu ştiu să-l pronunţ. Oricum e bună regia, editarea e făcută astfel încât să-ţi creeze nişte momente tensionate care te lovesc pe neaşteptate, te ţine cu rahatu-n intestin şi pipilică-n vezică pentru că nu vrei să îţi dezlipești ochii de la ecran de frică să nu ratezi vreun cuvânt care ar arunca lumină asupra poveştii.
Chiar dacă are unele clişee pe ici, pe colo, chiar dacă sunt unele chestii pe care nu le înţelegi pe deplin, să mă tai cu barda însă nu pricep de ce are note atât de scăzute, pe bune, filmul mi s-a părut unul aproape perfect, eu personal îi dau nota 9, adică excelent, a avut de toate, poveste imprevizibilă, nişte crime ciudate dar care…, ah shit, era să mă scap de un spoiler, un joc actoricesc de înaltă clasă din partea lui Hopkins, niscai motive prezentate de ucigaş care te scârbesc dar cu care şi rezonezi şi care te supun chiar pe tine la nişte întrebări şi dileme care …. ah, şi iar era să dau din casă.
Mai bine mă opresc, că nu mă mai abţin.
Concluzia, nota 9, urmăriţi-l, nu vă luaţi după note şi mai ales, săriţi peste trailer.
Trailer
