Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
The cat returns (Neko no ongaeshi) este primul film ce are legătură cu una dintre producțiile anterioare Ghibli, fiind un spin-off al animației Whisper of the heart.
🎬 The cat returns – Premisă
Haru, o elevă cam aeriană, că mai mereu întârzie la ore, are un suflet mare.
Nu suportă să vadă animalele rănite așa că-și pune viața-n pericol pentru a o salva pe cea a unei pisici.
Însă ce să vezi? Motanul nu-i unul oarecare, ci chiar fiu de rege și, drept recunoștință pentru actul brav, lui Haru îi este promisă o aventură pe cinste în Regatul Pisicilor.
Țeapă mare, că zici că a dat cu ștampila pe buletinul de vot, deoarece ciuciu realizări ulterioare ale preferatului, fiind păcălită în stil mare.
Odată ajunsă în acest regat paralel află că trebuie să se mărite cu acel prinț.
Noroc că în ajutorul ei sare Baron Humbert von Gikkingen, o felină elegantă care nu este meschină precum suratele ei și care vrea să o readucă pe Haru în tărâmul ei.
💭 The cat returns – Comentariu 🍿
Când am aflat că există un film care se concentrează pe cea mai bună parte din Whisper of the heart mă așteptam ca Baron să fie personaj principal în povestea sa.
Din nefericire și aici pică pe plan secund, chiar dacă aterizează în picioare, Haru fiind cea pe care cade lumina reflectoarelor.
Povestea are urme vădite de deja vu sâcâitor, semănând foarte mult cu Alice în Țara Minunilor. Ba chiar aș putea spune că este o reinterpretare a scrierii lui Lewis Carroll.
Se face mică, pătrunde printr-o gaură într-un univers mistic, este luată la sulițe și coase de localnicii fioroși de pe acolo, înfruntă un conducător tiranic și trebuie să-și salveze pielea cu ajutorul unei trupe fistichii de personaje.
Odată ce am trecut de marea dezamăgire că nu o să am parte de povestea de origine a lui Baron sau chiar de cea de dragoste pomenită în filmul în care a apărat pentru prima oară, am asistat la o animație drăguță.
Aventurile prin care trece Haru fugărită prin acel tărâm pisicesc sunt diverse și pline de imaginație, chiar terifiante pe alocuri, uneori simțeam că mă sufoc deoarece îmi țineam respirația în anumite momente critice.
Este și amuzantă pentru că există o mâță dolofană, ținta unor glume care acum pot fi considerate crude, dar care nu sunt spuse cu răutate, iar acea mâță a generat o stare de bună dispoziție aproape în permanență.
În rest, The cat returns urmează pas cu pas ceea ce se petrece în Alice in Wonderland.
Ceea ce este și de bine, că elogiază o poveste clasică, dar și de rău pentru că nu încearcă să devină ceva de sine stătător.
Cu toate astea, scenariul este unul destul de subtil fiindcă reușește prin câteva scene care trec ca un fulger prin fața ochilor să portretizeze lumea reală în care trăim, una mai mult cu rele.
De la căsătoriile forțate și până la rolul femeii în societățile arabe, The cat returns scoate în evidență multe dintre metehnele umanității.
Și ne arată că degeaba ne considerăm evoluați, că suntem vai de fundul nostru când vine vorba de mentalitățile învechite, invidia infinită și egoismul acut care ne caracterizează.
Să nu credeți că este o animație tristă și apăsătoare, poate am interpretat eu prea mult și am atribuit semnificații profunde unor secvențe fugitive.
Atmosfera este una jovială, numai potrivită pentru cei mici, un epitet perfect ar fi acela de adorabil.
Pisicuțele sunt drăgălașe, indiferent de forma pe care o au, și sunt unele variate, de la cele clasice, miorlăite, până la unele războinice, puse pe fapte rele și care îndeplinesc ordine fără să crâcnească.
De asemenea, felul în care sunt aduse la viață tinde mai degrabă spre un stil rudimentar, hai să-i zic clasic, și nu ține neapărat să fie fotorealist pentru a nu-i face pe puradei să creadă că văd ceva adevărat și apoi să ia acasă pisicile la întrebări.
Nu am sesizat ceva special când a venit vorba de coloana sonoră, chiar nu am rămas cu nimic în cap, nu are deloc piese memorabile.
🏆 The cat returns – Verdict 👍 sau 👎?
Face parte din categoria producțiilor mai ușurele din catalogul Ghibli, evită temele serioase și subiectele apăsătoare.
Se trece de la războaie mondiale și recesiuni înfometătoare la zbenguieli nevinovate cu feline blănoase de-ți vine să le smotocești în moduri ludice demne de inocența unui copil.
Așteptam să fie cu totul altceva, am rămas cu pofta agățată-n cui, dar până la urmă am nimerit peste o animație strașnică și plină de farmec datorită personajelor, nu neapărat a poveștii.
Așa că am mă așez și eu la masă, în rând cu toată lumea, și am să ospătez cu 8 festinuri culinare.
(4 / 5)
