NiPeMi.ro Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Se pare că este un pic de dramă cu The Drama. La momentul scrierii articolului, filmul nu rulează în rețeaua Cinema City.
Pentru prima oară în istorie, avantajul e de partea mea, pentru că la Cinema Independența a fost în program.
📖 Premisă
În principiu, e un film despre Emma (Zendaya – Challengers) și Charlie (Robert Pattinson – Die My Love), doi oameni frumoși care urmează să se căsătorească într-o săptămână.
Totul e roz, e iubire, e curcubeu și unicorni până când, la o cină cu prietenii, după câteva pahare de vin, se joacă un joc de-ăla tâmpit: „Care e cel mai rău lucru pe care l-ai făcut vreodată?”.
Prietena spune că l-a încuiat în dulap pe un copil, amicul că și-a folosit gagica pe post de scut, Charlie că a hârțuit cibernetic un vecin. Apoi vine rândul Emmei.
Și ce zice ea? „Păi… când aveam 15 ani, am plănuit să arunc în râu un sac cu 5 puișori de pisică. Aveam chiar pus la punct tot. Dar n-am mai făcut-o pentru că altcineva a aruncat niște pisici înaintea mea și n-am vrut să par că mă iau după modă.”
Și de-acolo, restul filmului e despre cum Charlie se uită strâmb la ea, are coșmaruri, face spume la gură și e speriat că se va însura cu o ființă lipsită de inimă.
Evident, am schimbat contextul. Mi s-a atras atenția că dezvăluirea ar fi spoiler, chiar dacă apare în primele 15–20 de minute.
Așadar, de aici înainte vorbim exclusiv despre pisici. Nicio pisică nu a fost rănită în redactarea acestui articol.
💭 Comentariu
Nu te aștepta la cine știe ce deducție polițistă sau răsturnări fabuloase de situație. E doar un tip anxios care se holbează la pereți și se întreabă dacă se mai însoară sau nu.
Subiectul e interesant, recunosc. Ideea că toți avem schelete în dulap și că unele sunt mai urâte decât altele nu e rea. Și mă întrebam și eu ce naiba aș face dacă aș afla că jumătatea mea a fost la un pas să îngrașe un râu cu carne de pisică.
Zendaya chiar joacă bine în unele scene, are momente în care îi citești în privire niște gânduri deloc liniștitoare.
Și Pattinson e bun în a arăta un tip care se destramă treptat, de la logodnicul perfect la un om posesiv și paranoic care nu mai știe ce să creadă.
Dar cam atât, în rest Dumnezeu cu mila.
🎞️ Montajul de 2 bani – TikTok: The Movie
Pare că tipul care a montat filmul s-a uitat la 10.000 de clipuri de TikTok înainte să intre la muncă.
Toate secvențele sunt scurte, întrerupte brusc, flashbackuri care apar și dispar fără logică.
Un moment ești la cina aia, apoi ești într-un vis, apoi ești într-o florărie, apoi ești din nou la cină, apoi vezi o amintire din copilărie care nu are niciun sens.
Creierul meu a făcut ping-pong mai rău decât la un meci de tenis între Nadal și Djokovic în cinci seturi.
Și ce e cel mai enervant e că montajul ăsta haotic nu servește nimic. Nu e o alegere stilistică care să transmită ceva anume, gen confuzia interioară a personajelor. E doar un moft. Un „hai să tăiem aici că așa e cool”. Păi nu e cool, e obositor.
La un moment dat, după al șaptelea flashback care durează trei secunde, m-am trezit că mă uit la ceas. Și apoi iar la ecran. Și apoi iar la ceas. Am pierdut firul poveștii de vreo patru ori. Măcar nu era un fir prea complicat.
🇺🇸 Americanii și pisicile lor
Eu înțeleg că e dureros subiectul acolo, în Statele Unite, dar chiar așa? Să-ți vină să arunci mâța în râu ori de câte ori îți vin pandaliile?
Și nu de azi, de ieri, ci de sute de ani.
La patru milioane de oameni în țară, câți erau pe la începuturi, nu era mare bai ca un nene lipsit de inimă să zvârle pisicuțele în apă. La cât de puțini erau pe atunci și de răsfirați, până găsea americanul un râu, puii creșteau.
Acum sunt 340 de milioane de oameni împrăștiați peste tot. Dacă se apucă să reducă efectivul de cotoi, dau râurile pe dinafară. Nu mai e logic, e doar absurd.
Filmul se tot învârte în jurul efectelor, dar nimic despre cauză. Nu spune nimeni: „băi, poate ar trebui să nu mai aruncăm motanii în apă, se presupune că ne-am deșteptat și noi, nu mai suntem în 1776”.
Și asta mă irită, pentru că filmul avea șansa să spună ceva. Dar alege să nu spună nimic. Preferă să plutească la suprafață.
😴 E plictisitor după primele 20 de minute
Serios. Afli secretul în prima parte. Apoi, următoarea oră și ceva e doar Charlie care face spume la gură, având coșmaruri și comportându-se ca un copil răsfățat care nu știe să gestioneze o criză existențială.
Scenariul își golește încărcătorul narativ în aceeași temă. Înțeleg să tragi un glonț, hai două, ba chiar trei, în aceeași țintă, dar ajunge. Mai schimbă ținta, pentru că pe asta deja ai ciuruit-o.
E aceeași temă repetată la infinit. Charlie e un tip care zice că o iubește pe Emma, dar în același timp se uită la ea ca și cum ar fi un diavol câinesc.
Și mai grav e că filmul nu adaugă nimic nou după momentul inițial. Nicio revelație, nicio întorsătură, nimic. Doar aceleași reacții reciclate.
🔄 Povestea e aproape lipsă
Nu e un film cu început, mijloc și sfârșit clar. E o buclă: Charlie e șocat, Charlie devine pasiv-agresiv, Charlie are o criză de panică, Charlie bea apă, Charlie se uită iar suspect la Emma. Și tot așa.
Iar finalul e dezamăgitor. Mult zgomot pentru nimic. Atât zic. Serios? Asta e concluzia?
🤯 Personajele bune de dus la psiholog
Văleleu, ce m-au enervat personajele. Nu unul, nu două. Toate. Pentru că sunt labile psihic. Și alea principale, și alea secundare. Ba chiar și cele terțiare.
Charlie e pămpălău, Emma e țăcănită, Rachel e ranchiunoasă, Mike e papă lapte, o colegă de la serviciu își ridică fusta oricui îi spune că e frumoasă, iar gagiul ei e pe sistem: „Decât să vorbesc, mai bine lovesc.”
Unul nu e normal, toți sunt dereglați într-un fel sau altul.
Ah, m-a sâcâit și faptul că Emma de la 15 ani nu semăna deloc cu Emma de la 30 de ani. Nici dacă se chinuiau nu găseau actrițe atât de diferite fizic. Se mai schimbă omul, nu zic nu, dar nu în halul ăsta.
🏆 Verdict
Filmul atinge un subiect extrem de sensibil, dar nu spune nimic despre el.
În loc de o comedie neagră care să mă facă să râd și să gândesc, am primit un film care se vrea provocator, dar e doar obositor. Care se vrea profund, dar e gol. Care se vrea curajos, dar rămâne la suprafață.
Poate că experiența nu a fost bună și pentru că tema atacată este prea specifică Statelor Unite? Pentru că acolo pare-se că se aruncă pisicile în râu cam o dată pe săptămână.
Bine, acum nu mitraliați mesagerul, nu vă luați după ce spun eu, filmul vă așteaptă cuminte în cinematografe ca să vă formați propria opinie.
Trailer
