Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(3,5 / 5)
The founder sau cum McDonalds a ajuns să transforme mulţi oameni în nişte obezi leneşi.
Da, este povestea originii mamutului halelii pe fugă dar nu chiar de la geneză, ci undeva prin 1954, când un coate-goale, Ray Kroc, un vânzător de orice ar aduce caşcaval pe masă şi biştari în pungă, o arde inutil prin grandioasa USA, cam rupt în cur de foame pentru că afacerile nu o duc prea pe roze.
Omul este chitit să vândă nişte mixere cu 5 capete care să creeze milkshake-uri într-un ritm mai rapid dar în ciuda mierii din glas şi a îndârjirii din priviri are un succes mai ceva ca Dinamo în Liga Campionilor.
Nu mică îi este mirarea când se trezește tam-nesam cu ditamai comanda de 6 bucăţi tocmai de la mama dracului, de la un mic restaurant din San Bernardino intitulat McDonalds. Intrigat de această comandă, dă o fugă până acolo, să vadă despre ce este vorba.
Şi ghici peste ce dă acolo? Un furnicar în continuă mişcare, o coadă infinită de clienţi care îşi luau de la geam comanda în nici măcar un minut. Muica mea, dar ce vrăjitorie mai este şi asta?
Vulpoi bătrân, Kroc miroase că este rost de ceva afacere de aici aşa că se întâlneşte cu patronii, fraţii McDonalds, nişte ţărănoi cu spirit întreprinzător care după ani şi ani de eşecuri, au reuşit să inventeze un sistem eficient de preparare şi servire a unor hamburgeri cum nimeni nu văzuse până atunci.
Ce mai tura-vura, Kroc le propune să-şi extindă afacerea, să o francizeze, ăştia o cam coiesc, că parcă nu ar vrea, fiind mulţumiţi cu acest restaurant, fiind conştienţi că dacă numărul restaurantelor ar creşte, atunci nu ar putea superviza calitatea personalului şi, mai ales, al produselor servite. Dar Kroc nu se lasă cu una, cu două, simte că a prins un cârd de gâşte cu ouă de aur şi îi convinge până la urmă, asigurându-i că va avea el grijă de toate în schimbul unui mic procent din profit.
Ei aş, ţi-ai găsit, normal că lui Kroc i se urcă succesul la cap şi începe să arunce cu restaurante McDonalds în stânga şi în dreapta şi în scurt timp nu mai este mulţumit de banii pe care-i face. Şi cum este jigodie versată, îi lasă pe fraţi în curul gol.
Am cam povestit tot filmul, dar fiind unul semibiografic, nu prea este loc de surprize, deşi habar nu aveam de istoria McDonalds, că numai de asta nu mai eram interesat, încă de când le-am văzut mutrele inocente şi sincere ale fraţilor mi-am dat seama că vor fi traşi pe sfoară de scârba de Kroc.
Filmul reuşeşte să captureze atmosfera acelor ani, te transpune în acea perioadă în care ceea ce considerăm acum banal era văzut ca o minune de la Dumnezeu şi toţi erau bucuroşi de parcă s-ar fi descoperit leacul pentru o grămadă de boli, nu cauza generatoare a atâtor motive de deces în anii ce vor urma.
Deşi nu se atinge de punctul sensibil mult dezbătut în anii recenţi, cel al aşa-zisei mâncări vândute la McDonalds, lasă să se înţeleagă că de unde s-a pornit şi unde a ajuns este o cale atât de lungă că şi luminii îi trebuie minute bune să ajungă.
Iniţial fraţii McDonalds deschiseseră restaurantul fără gânduri mari de profit imens, ci doar să îşi satisfacă visul. Şi erau oameni oneşti, care urmăreau zi de zi ca mâncarea să fie proaspătă, bine făcută şi totul să fie natural. În schimb, de când s-a băgat Kroc în afacere, nu a trecut mult şi acesta, pentru maximizarea profiturilor, a început să înlocuiască naturalul cu artificialul. Şi nici nu vreau să îmi imaginez ce îngurgităm de fapt, că numai carne nu conţine meniul de la McDonalds.
Michael Keaton rupe norma în rolul lui Ray Kroc, un om rece, calculat, cu mintea setată să găsească oportunităţi şi în piatră seacă dar care este cotropit de setea de putere şi se transformă într-un nenorocit lipsit de inimă care uită cine i-a dat să mănânce şi vrea să acapareze tot, fără nici un interes de a păstra ideea de bază care a stat nașterea afacerii McDonalds.
The founder , fiind un film biografic, vă imaginaţi că nu este prea mare agitaţie prin el, dar nici nu te plictiseşte, te atrage în această junglă incipientă a fast-food-ului şi te lasă cu un gust amar, de la ce a pornit şi ce a ajuns. Dacă ideea fraţilor ar fi fost respectată, atunci am fi avut cu adevărat o mâncare sănătoasă chiar dacă dominaţia McDonalds nu ar fi fost atât de mare, dar, ca de obicei, cantitatea îngroapă calitatea, decât puţin şi bun, mai bine mult şi prost că-i mai profitabil şi oamenii oricum sunt cretini şi înfulecă orice căcat lipsit de orice valoare nutritivă atât timp cât este ambalat strălucitor.
Filmul nu este o antireclamă la McDonalds ci te lasă pe tine să realizezi imensa diferenţă dintre conceptul original şi cum a fost transformat de-a lungul timpului, ajungând jegul de astăzi.
The founder zic că merită un 7, clar nu este pentru oricine, umflaţii care basculează pe bandă rulantă fast-food vor considera că ăsta este un film horror, cei care cam evită tipul ăsta de mâncare vor fi mulţumiţi că le sunt confirmate bănuielile. Aşa că până nu apare şi biografia lui KFC, bag mare de la ei, că m-am lămurit cu McDonalds.
Trailer:
