Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Gata cu leneveala, The Iron Claw ne bagă-n antrenamente intense să dăm jos șunculița pentru a putea juca X și 0 pe abdomen.
🎬 The Iron Claw – Premisă
Povestea se bazează pe fapte reale, anume pe viața familiei Von Erich, una care s-a învârtit în permanență în jurul wrestlingului.
Tatăl Fritz (Holt McCallany – Nightmare Alley) este chitit să-și transforme odraslele în campioni ai acestui sport și îi pune pe băieți la cazne grele în ceea ce privește pregătirea pentru aceste performanțe.
Prodigiosul turmei de fii este Kevin (Zac Efron – The greatest showman), care stă bine de tot pe musculatură și pare și cel mai atras de acest fenomen.
Celorlalți frați nu prea le stă gândul la asta, unu-i cu muzica, altul cu aruncatul discului, cel mic o arde bine pe retorică.
Dar tatăl lor nu și nu, îi vrea pe toți în ring.
Și asta generează tensiuni între ei. Plus că umblă vorba prin legende că familia-i blestemată pentru că prea multe belele se pogoară în sânul ei.
Ei aș, blesteme!
💭 The Iron Claw – Comentariu 🍿
A durat ceva timp până să mă obișnuiesc cu subiectul acestui film deoarece nu suport wrestlingul, acest intrus în lumea sportului de contact, acest teatru ieftin și prefăcătorie de două parale.
Știu că americanii sunt în limbă după el, dar doar ei, de aia se și autointitulează campioni mondiali deși competițiile la care participă sunt naționale.
Restul lumii nu este interesată de clovneria asta în care rezultatele sunt prestabilite după un scenariu bine pus la punct.
Nu că nu se lovesc oamenii, nu zic asta, dar cele mai multe dintre scheme se termină fie cu picioare plasate în podea, fie cu pumni băgând aerul în comă, fie cu îmbrățișări tandre fără efecte contondente.
Revenind la poveste, pentru vreo 90 de minute din cele aproape două ore jumătate nu înțelegem de ce este atât de lăudat pentru că asistam la o dramă de familie ca atâtea altele.
Și nu, nu este vorba de blesteme sau de ghinion, ci de decizii stupide, ilogice, cretine și lipsite de orice sens.
Mâna de fier a acestei familii are o fixație bolnavă care îi umbrește judecata și ia niște hotărâri care afectează catastrofal și fatal viața celor din jurul său.
Mă uitam chiar ca prostul și nu-mi venea a crede cât de imbecil era când decidea că într-o luptă cu un adversar de temut trebuie să intre cel mai pirpiriu și neexperimentat dintre frați.
Sau că poate aduce în echipă pe cineva care habar n-avea de wrestling și care toată viața s-a antrenat pentru aruncarea discului.
Apoi îmi aduceam aminte că este vorba de wrestling, deci amănuntele astea nu contează.
Poți să ai burta amestecată printre șireturi sau să fii o radiografie umblătoare cu oasele la vedere, atât timp cât scenariul zice că vei câștiga, atunci vei câștiga.
În schimb, ultima oră lovește puternic, rapid și ireversibil la sentiment, când consecințele cele mai dure ale unor alegeri își fac simțită prezența.
Nu-i nici pe departe atât de greu de privit, cum l-au caracterizat alții, cel puțin nu mi s-a părut, însă este emoționant, pentru că nu avea cum să fie altfel având în vedere ce se întâmplă.
Este dur pentru că tragedia pândește familia Von Erich la fiecare colț și nu are nicio greață în a-i sări în spinare când nu se așteaptă.
Dar efectul este oarecum îndulcit, ce insensibil sunt, de faptul că parcă și-o caută singuri cu lumânarea.
Sunt semne evidente care trebuie luate în seamă, boli ce necesită tratament, decizii neavenite, dar nimeni nu mișcă un deget pentru a rectifica aceste erori deși sunt ușor de observat.
Cât de mare s-a făcut Zac Efron pentru acest rol, clar nu mai este frumușelul drăgălaș din primele sale filme dansante, s-a maturizat și aici oferă o reprezentație excelentă.
Nu doar că arată înfiorător de intimidant, dar are și o personalitate complexă care este trasă în mai multe direcții.
Vrea să-i facă pe plac tatălui, dar nu-i de acord cu alegerile acestuia, vrea și o familie a lui, dar nici să se despartă de frați nu-i prea vine, vrea să fie o stea în wrestling, dar nu stă bine pe papagal.
Că meciurile sunt câștigate și după cât de bine poți să distrezi audiența, nu doar cu loviturile exersate, ci și cu o carismă debordantă.
🏆 The Iron Claw – Verdict 👍 sau 👎?
Cred că este primul film bazat pe fapte reale care NU dramatizează excesiv doar de dragul de a impresiona spectatorii.
Ba din contră, se duce la polul opus, diminuând din tragedia care a lovit familia Von Erich.
Dacă nu vă vine a crede, după ce vedeți filmul, asta dacă nu sunteți deja în temă, căutați niște informații despre ei și veți afla că soarta a fost mult mai crudă cu acest neam decât ce vedem în film.
Unul care, din spusele celor experți în acest subiect, înflorește incredibil de mult în ceea ce privește alte aspecte.
Este o poveste despre o familie disfuncțională.
Avem un tată exagerat de exigent pentru care nu conta bunăstarea celor din jur, ci doar atingerea unui vis propriu.
Mama jucată de Maura Tierney (Insomnia) este doar de fațadă, deoarece nu crâcnea în fața soțului, chiar dacă ea conștientiza că nu este în regulă ce se întâmplă.
Iar băieții ar fi mâncat și sârmă ghimpată pentru a-i face pe plac tatălui, conta ce voia el, nu ce doreau ei.
O bună bucată de timp nu m-a impresionat, dar recuperează pe ultima sută de metri așa că am să-i ofer 7 șanse de a lupta pentru titlu.
(3,5 / 5)
