The nutcracker and the four realms

The nutcracker and the four realms

The nutcracker and the four realms, în traducere liberă Crăpătorul de b…, pardon, ăsta este alt film, Spărgătorul de nuci și cele 4 tărâmuri, este un fel de A wrinkle in Alice from Narnia, că nu prea le poți deosebi.

Filmul o are în prim-plan pe Clara în ajunul Crăciunului când primește un cadou de la mama ei decedată, un ou mecanic sofisticat a cărui cheiță lipsește. Șucărită de cadoul incomplet, o taie fără chef spre un bal pompos organizat de nașul ei, ocazie cu care descoperă un tărâm magic aflat în pericol din cauza unei regine diabolice.

Povara salvării acestui tărâm cade, ghici ciupercă etnobotanică în cârca cui? Nota 10, ați ghicit, în sarcina eroinei noastre, Clara cea vitează.

Povestea filmului The nutcracker and the four realms aduce mult de tot cu Alice în Țara minunilor și înțeleg de ce au păstrat titlul de Nutcracker (pentru notorietate), dar în contextul dat nu are nicio logică, acel spărgător de nuci este doar un personaj secundar și cam atât.

Cele patru tărâmuri sunt sparte în două bisericuțe, trei dintre ele (Florilor, Fulgilor de Zăpadă și Dulciurilor) au format o Catedrală inutilă a vrăjelii neamului pentru a se apăra de al patrulea tărâm, cel al Distracției, care pare, prin regina lui, Ginger, că le-a pus gând rău celorlalte tărâmuri.

Nu este cazul să mai spun că scenariul este mega super giga previzibil și că realitatea este cu totul alta, nici nu am înțeles de ce a mai încercat filmul să ne surprindă când și puradeii gălăgioși din sală au mirosit încercarea nereușită a filmului de a ne induce în eroare.

Disney continuă să se ambiționeze în a realiza niște filme extravagante în care pompează bani cu camionul pentru a crea niște peisaje de basm, dar uită să construiască și o poveste măcar decentă în jurul vizualului fermecător.

Da, recunosc, The nucracker arată fantasmagoric, de la petrecerea fastuoasă din lumea reală până la cadrele fabuloase din universul imaginar, pline până la refuz de imagini bombastice, culori incredibil de puternice, costume sclipitoare și decoruri somptuoase.

Ochiul spectatorului este transformat într-un nevinovat poligon de tragere pentru că este bombardat la fiecare pas de imagini încărcate de efecte speciale care încearcă să distragă atenția de la scenariul străveziu, lungit inutil pentru a justifica un film de lungmetraj.

Ca atare, avem parte de secvențe interminabile, cum ar fi scena baletului care mai avea un pic și mă făcea să adorm, tocmai pentru că nu avea cu ce altceva să mai umple filmul.

Măcar copiii s-au distrat pe cinste (sala fiind plină, spre surprinderea și exasperarea mea), dar adulții s-au prins rapid că întreg filmul este doar o glazură superficială menită să ascundă un tort stricat.

Se trece rapid peste logică, nu că aș avea ceva împotriva existenței unui tărâm imaginar în propria ogradă, dar modul în care Clara reacționează în momentul în care dintr-o încăpere ajunge direct în mijlocul unui basm este complet neverosimil, de parcă ar fi nimerit în curtea vecinului. Oricine altcineva ar fi luat-o la fugă urlând de frică.

În fine, m-am găsit eu acum să caut logică într-un film pentru copii.

Este păcat că extravaganța vizualului nu este dublată de un scenariu competent, totul este ușor de ghicit, urmează niște pași clasici pentru astfel de filme, nu își asumă niciun risc, relația dintre personaje este șubredă (Clara mai are o soră și un frate, dar ei apar la început și la final de film), niciun personaj nu este dezvoltat așa cum trebuie pentru a putea să ne scoatem empatia de la naftalină, totul este grăbit și atenția cade doar pe detaliile vizuale.

Sincer, cel mai atractiv personaj a fost, culmea, unul CGI, un șoricel năzdrăvan care mi-a mai descrețit un pic fruntea încruntată.

Filmul colcăie de nume grele precum Morgan Freeman, Keira Knightley sau Helen Mirren, dar performanțele lor sunt atât de exagerate, de „over the top” încât ai impresia că au luat la mișto filmul. Nu că i-aș condamna dacă ar fi făcut-o.

Una peste alta, The nutcracker este o copie palidă a lui Alice in Wonderland, care nici ăla nu mi-a plăcut, cu un tărâm de basm frumos colorat, dar în principiu plictisitor, cu un CGI mediocru în cel mai bun caz și tare slab pe alocuri (chiar dacă lumea imaginată este feerică) și o poveste care deviază foarte mult de la sursa de inspirație.

Nici nu este de mirare că filmul a fost o bombă nucleară în ceea ce privește boxoffice-ul, făcând implozie încă de la lansare, înscriindu-se cu mare fast pe lista celor mai mari dude scuipate de fabrica automată, lipsită de suflet, numită Disney.

Îi dau un 3 pentru că măcar cei mici s-au distrat, că în rest, The nutcracker a fost pe punctul de a mă arunca într-o comă diabetică din cauza dulcegăriilor nocive pe care mi le-a servit fără rușine.

PS. Disney ar trebui să mai angajeze fețe noi prin departamentul care creează postere, de la o vreme toate arată identic, nici măcar aici nu are tupeul să își asume un risc, le face pe toate după același șablon.

 

1.5 out of 5 stars (1,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Zack Snyder`s Justice League

Amin, a ieșit în sfârșit Zack Snyder`s Justice League, să tacă lumea odată, că înnebunise …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *