Mai bine mai târziu decât niciodată, motto-ul CFR-ului, m-am urcat în vagonul cu The princess bride.
Deja aveam întipărită în minte replica pe care toată lumea o știe: „My name is…… prepare to die!‟, doar că nu văzusem nicio secundă de film.
🎬 The princess bride – Premisă
Acțiunea din film este setată în prezent când un bunic (Peter Falk) îi citește nepotului (Fred Savage – Deadpool 2) o poveste plină de aventuri care ne duce în timpuri medievale cu prințese, pirați și castele.
Aici dăm peste Buttercup (Robin Wright – Wonder Woman, aflată la debut într-un rol principal).
Ea este o prințesă îndrăgostită de un argat pe nume Westley (Cary Elwes – Twister) care își ia lumea-n cap și pleacă teleleu să facă rost de bani pentru o nuntă demnă de o prințesă.
Că tot ce putea el să numere erau găurile din nădragi, nicidecum gologanii de la pungă
Trec anii, el nu mai vine, așa că Buttercup este luată cu forța de nemernicul prinț Humperdinck care vrea s-o ia de nevastă.
Doar că Buttercup este răpită de un trio de hoți cam nătăfleți și pe urmele lor se pornește un misterios mascat care vrea s-o salveze pe prințesă de la o viață de huzur, dar lipsită de iubire.
💭 The princess bride – Comentariu 🍿
A durat ceva timp până să mă obișnuiesc cu aspectul kitchos și extrem de fals al filmului.
The princess bride arată ca o producție foarte ieftină, ca un episod dintr-un serial prost TV.
Are decoruri de carton și imagini statice care trădează că filmările au fost realizate în unele momente într-un platou și nu în natură.
Poate cea mai concludentă scenă este cea a cățărării care arată penibil. Aveam senzația că urmăresc un episod din Hercule sau Xena, dar fără monștri.
Dar nu mă mai leg de acest aspect, al ambalajului, pentru că oricum bugetul nu a fost foarte mare și cred că a și fost intenționat acest aspect.
În schimb, povestea este una dulce, dulce de tot, fix ca într-un basm citit în copilărie, cu eroi blonzi cu pletele-n vânt, cu domnițe în pericol ce așteaptă salvarea de la Făt Frumos și cu tirani abjecți care iau totul de-a gata pentru că au impresia că li se cuvine orice.
Nu prea mai sunt la modă asemenea filme, azi domnițele se salvează singure, că-s la fel de puternice ca un bărbat și n-au nevoie de ajutor. Poate doar la deschis borcane cu murături.
Ce n-am prea înțeles este de ce are acest statut de film cult și este atât de bine văzut.
OK, The princess bride este un film drăgălaș, inocent, spadasin și romantic, dar nimic mai mult. Chiar dacă m-a încălzit la inimă și mi-a antrenat un pic mușchii din jurul gurii, nu m-a luat pe sus de bun ce este.
Urmează traiectoria unui basm de genul lui Harap-Alb, cu 3 încercări în care eroul își testează abilitățile de luptător cu spada, cu pumnul și cu mintea.
Însă nu are nimic ieșit din comun, nimic dramatic, nimic imprevizibil, iar replicile clasice sunt memorabile pentru că-s repetate ostentativ, astfel încât ți se întipăresc fără să vrei în memorie.
Se duce mai mult spre parodie jovială decât spre un film medieval adevărat.
Tonul acesta care nu ia nimic în serios și o serie de personaje foarte caricaturizat au făcut ca The princess bride să aducă mai mult cu un scheci de comedie și nu cu un film.
De la duelurile spadasine care arătau ca o sfadă între copii care țineau niște bețe-n mâini până la lupta cu uriașul Fezzik (André the Giant) care părea doar un antrenament ușurel, acțiunea nu transmite nimic, totul pare o simplă joacă.
Dar scenariul pictează niște personaje foarte politicoase, până și în mijlocul luptelor replicile erau unele de curtoazie, fără violență verbală, fără jigniri și asta contribuie la atmosfera suprarealistă a filmului.
Dacă intenția regizorului a fost să ne evoce o lume de basm, lipsită de violență reală, cu dragostea plutind în aer, cu personaje diafane imaculate ce își așteaptă eroul, cu glumițe inofensive, cu eroi gata să se sacrifice pentru iubirea eternă, atunci The princess bride și-a atins scopul.
Din păcate, când cel mai interesant personaj este unul secundar asta este un punct în minus pentru film.
Pentru gustul meu, prințesa-i de pomană, stă doar căscată cu privirea-n depărtare după salvarea ce nu mai vine, iar Cary Elwes nu prea le bunghește pe actorie, nu-i deloc carismatic în rolul eroului salvator.
🏆 The princess bride – Verdict 👍 sau 👎?
Este un film agreabil, cu personaje galante, o poveste clasică și simplă.
Dar nu m-a impresionat cu nimic, mai ales că filmu-i punctat de o grămadă de erori colosale, atât de continuitate, cât și de editare, râdeam isteric când dublurile actorilor erau atât de evidente încât uneori credeam că au făcut-o dinadins.
Dar mi-a plăcut că-i premonitor, luați de aici.
Ah, și piesa care însoțește creditele de final este meseriașă, m-a făcut să nu opresc filmul imediat, ci să stau să o ascult. De altfel, piesa Storybook love a și fost nominalizată la Oscar.
Dar pe bune? Să fie ăsta film de top 250 IMDB? Poate l-am văzut prea târziu, într-o altă era, dar mi s-a părut că-i definiția de căpătâi a filmului „cheesy‟, astfel încât The princess bride nu mi-a aruncat mai mult de 7 bolovani în cap.
