Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
The prodigy este un nou (oare este nou?) film de groază care bagă sperieții în cei care vor să procreeze.
Dacă vi se pare că aveți un deja vu și simțiți că ați mai citit rândurile următoare, fiți fără griji, nu aveți experiențe supranaturale și nici eu nu dau cu copy-paste dacă vă sună cunoscută intriga, dar ce să fac? Asta mi se servește, asta dau și eu mai departe.
The prodigy ne spune povestea unei familii fericite îmbogățită cu una bucată copchil neastâmpărat care, încă de mic, pare diferit de restul.
Odrasla minune se dezvoltă extrem de rapid și crește mai repede ca datoria externă a României, Miles se dovedește o progenitură prodigioasă, dar este clar că puștiulică are ceva furnici care-i mișună prin creieraș în momentul în care se apucă de mecanică umană, adică folosește o cheie franceză să desfacă niște dinți din gura unui rival.
Ce să vezi? Andreea Marin intră pe fir (o mai ține cineva minte sau referința este deja prea veche?) pentru că surprize, surprize, după câteva vizite la un doctor în trombonism, aflăm că Miles are un chiriaș ilegal, un suflet cu treburi neterminate pe Terra care sălășluiește în trupușorul firav al lui Miles așteptând momentul oportun să-și achite niște datorii mortale.
Oare nu s-au săturat cineaștii să facă același film la nesfârșit? Mi s-a făcut lehamite să scriu aceleași lucruri pentru că și în The prodigy avem parte de aceeași poveste bășinată cu un puradel posedat de o entitate cu gânduri rele care vrea doar să facă nasoale.
Nici nu mai am energie să scriu că filmul este prost pentru că este de la sine înțeles.
Nu mă supăr deloc să mănânc aceeași ciorbă reîncălzită, dar măcar dă-mi una de fine dining, nu una de ștevie.
Nici nu are rost să dau alte detalii despre film, dacă ați văzut un film prost despre copii posedați, atunci le-ați văzut pe toate, pentru că sunt la fel.
Mai enervant decât un film repetitiv este un scenariu care crede că se adresează unor dobitoci.
Și The prodigy nu face rabat de la idioțenia asta, având impresia că spectatorul este un retardat de clasă mondială pentru că regizorul (care a făcut numai rebuturi până acum și nu se abate de la acest trend nici cu acest film) insistă să ne hrănească en-gross cu niște informații banale pe care oricine cu un neuron activ este capabil să le priceapă și singur.
Chiar nu am nevoie ca imaginea să insiste atât de îndelung pe anumite secvențe, semnalizând că lucrurile pe care le vedem vor juca un rol mai târziu în film pentru că nu m-am născut în Cretinia și mă pot prinde și de unul singur, mai ales când totul este atât de evident și de previzibil.
Mai bine scenariul s-ar fi concentrat să creeze niște personaje normale, nu unele extrem de dobitoace.
Mai tot filmul părinții își puneau întrebări de două parale, ridicol de stupide: Vai de mine, oare ce s-o fi întâmplat cu câinele familiei? se întreabă pitpalacii vreo 15 minute.
Ce dracului să se întâmple, nu vă pute-n casă a hoit?
Dar vai, oare ce-o vrea spiritul penetrant? se întreabă aceiași cretini timp de jumătate de oră din film, deși explicațiile sunt împrăștiate în tot filmul de până și un surdo-mut lobotomizat s-ar prinde de șmecherie.
Se spune că filmul este horror. Doar se spune. În afară de niscai incredibil de previzibile jumpscares după care îți puteai potrivi ceasul digital, filmul nu are nimic de speriat.
În schimb, este plin de personaje bovine, mirate și cu niște priviri mai tâmpe ca ale Biancăi la vederea unui implant de țâță răsuflat.
Ce naiba pretenții să ai de la un astfel de film când nici măcar la poster nu au dovedit originalitate, fiind șutit de la Hereditary, plus că se fac și de rahat cu textul de pe poster, auzi la ei, cică de la unul din producătorii altui film, nici măcar numele nu îi este dat.
Îi dau un 3 și asta pentru că a avut o singură fază de speriat și cu adevărat terifiantă, dar și aia a ținut mai puțin ca un celebru meci recent de kickboxing.
(1,5 / 5)
Trailer:
