The sadness

Ku bei? Ku nu, bere da. Asta a fost mica mea glumă înainte de a vă povesti despre acest Ku bei, în traducere engleză The sadness, un film taiwanez de groază care ia în colimator o pandemie.

🎬 Premisă

O luăm cătinel către povestea din The sadness cu un cuplu tinerel care face ochi dimineața, deja-i căldură mare, iar totul pare extrem de liniștit, de-un pacifism aproape ireal.

Nimic nu prevestește nenorocirea ce va urma, doar o emisiune zbanghie la televizor în care unii discută ceva despre un virus Alvin, un fel de răceală mai virulentă, dar care nu ar trebui să îngrijoreze populația.

The sadness este horror, deci este de așteptat ca răceala să nu fie o simplă viroză și n-apucă bine Jim (Berant Zhu) să pună maieul pe el că deja apar primele simptome ale unei epidemii care promite să se lase cu mortăciuni cât vezi cu ochii.

Plecați în direcții opuse, cei doi iubăreți, Jim și Kat (Regina Lei), vor petrece întregul film încercând să se reunească pentru a se proteja reciproc.

Dar drumurile noastre poate se vor întâlni vreodată?

Nah, poftim, mă laud singur, cum am reușit să aduc, fără să forțez, o melodie de Dan Spătaru într-un horror taiwanez.

💭 Comentariu

Să fim bine înțeleși din capul locului, The sadness nu este un film cu zombies. Urmează niște cuvinte mai spurcate, așadar nu recomand recenzia, și nici filmul, dacă sunteți mai sensibili.

Virusul Alvin este o combinație de răceală cu rabie, să fie mai simplu, elimin rădăcina comună, ră și ra, și împreunez cele 2 cuvinte rămase și inventez o boală nouă, astfel oamenii sunt infectați cu cealabie, iar transformații nu sunt zombies, ci ceilăbari.

Filmul nu se sinchisește prea mult să ne atragă cu o poveste originală, nemaivăzută, premisa este de când lumea și pământul, de când George A. Romero a visat morți vii.

Nu, The sadness are alt scop, să ne scârbească și să ne îngrețoșeze pe cât de mult poate.

Și țin să vă menționez că reușește cu vârf și îndesat.

Wow, așa masacru visceral de-o violență exagerată, dusă la paroxiSm, atât sânge torențial practic și mățăraie cât să înconjori Ecuatorul de câteva ori rar vezi prin filme.

Să nu credeți că dau cu hiperbole doar de dragul de a face pe interesantul, dar The sadness este un film monstruos de macabru prin scârboșenia sa inimaginabilă, când credeam că le-am văzut pe toate în materie de horror corporal, iaca am dat peste acest film care îmi demonstrează contrariul.

Mi-a pierit orice poftă de mâncare după ce am urmărit The sadness, atât de apocaliptic este prin abatorul prezentat pe ecran, unul augmentat dincolo de limitele realului, dă-l dracu de corp uman, că nu țâșnesc cisterne de sânge din el, dar care are menirea de a oripila spectatorul.

Acel virus exacerbează violența și întărește potența, așadar avem parte și de acte sexuale sadice, când infectații se plictisesc de orificiile din dotare, își creează unele noi unde să-și reverse apetitul libidinos.

Noroc că mai avea momente de relaș, în care măcelăria este trecută pe pauză, că filmul își dă seama că nu putem duce non stop atâta scârboșenie vizuală șocantă.

Hai că mă întind cu laudele aduse acestui film scabros, mai ceva ca intestinele nefericiților care cad pradă nesățioșilor bolnavi din The sadness. Dar mai am una pe mânecă, efectele speciale practice sunt atât de bune, încât au efect vomitiv asupra reflexului regurgitației.

Sângele arată real, nu cantitatea lui greu de cuantificat, care împroașcă peste tot, ci consistența lui. Nu mai zic de alte membre și părți corporale care sunt supuse unei pleiade parcă infinite de schingiuiri și torturi de neimaginat.

Gata cu vâscozitatea roșie care mânjește pereții, deși povestea nu este cea mai solidă, are niște elemente care te pun pe gânduri, oricât de neverosimilă este ea, conține ceva sămânță de adevăr, pentru că abia am trecut printr-o pandemie prelungită și oamenii începeau să dea în clocot, nu departe de ceea ce portretizează filmul.

Poate fi văzut și ca o satiră nemiloasă adresată societății ovine care este mânată de niște lideri politici perfizi care-și permit lucruri abominabile pentru că știu că pulimea cu bale la gură nu reacționează așa cum ar trebui și nu-și refulează nemulțumirile decât firav și, în principal, în social media în care își găsesc sălașul toți tâmpiții.

Nu au trecut cu vederea nici omagiile aduse unor filme celebre care au reprezentat sursă de inspirație pentru The sadness, unul dintre ele fiind pomenit la început, concepția lui George A. Romero. Sau, dacă vreți, aduce și cu Train to Busan.

Dar dacă Train to Busan a fost un fel de Emmanuelle în Japonia hașurată, atunci The sadness este un gangbang cu dublu bukkake.

Simt că au fost câteva surprize ascunse în plină vedere, dar pe care nu le-am sesizat la prima vizionare, însă nici nu știu dacă-mi mai țin măselele gura etanșă să-l revăd prea curând.

🏆 Verdict

Ce să mai spun despre The sadness? Ca film nu-i mare șmecherie, povestea este una plină de clișee, dar scenariul se revanșează prin imaginația bolnavă care scoate la iveală noi poziții de procreare și metode originale de sfârtecare a trupului uman.

Plus de asta, limbajul este unul fantastic de abuziv, fără perdea, care are menirea de a completa vizualul ce erupe vulcanic când vine vorba de grețoșenie grotescă și depravare terifiantă.

Dacă vă lipește o piuliță la creier și v-a sărit un șurub din cerebel, atunci The sadness musai trebuie urmărit, dacă treceți cu bine de el, aveți stomac tare.

Îi scot 8 ochi fără anestezie doar pentru efervescența carnagiului prezentat, nu pentru poveste.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Tales from Earthsea

Tales from Earthsea

Anul 2006 ne-a adus din partea studioului Ghibli filmul Gedo senki sau Tales from Earthsea. …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *