The teacher`s lounge

The teacher`s loungePropunerea Germaniei pentru cel mai bun film străin la premiile Oscar 2024 este Das lehrerzimmer.

Sau The teacher`s lounge, titlu pe care am să-l folosesc în cele ce urmează.

 

🎬 The teacher`s lounge – Premisă

Vrem, nu vrem, filmul ne duce la școală alături de protagonista Carla ( Leonie Benesch).

Ea este o profesoară la o clasă eclectică, așa cum este și Germania actuală, plină de elevi de toate națiile.

O suspiciune nefericită declanșează o serie de evenimente neplăcute.

Cineva a șutit niște bani, unele cadre didactice au pus ochii pe un elev turc, că era cel mai îndemână de învinuit, dar Carla nu este atât de sigură de acest verdict.

Pune la cale un experiment pentru a obține informații empirice despre ipoteza ei și rezultatul este unul surprinzător.

Nu vreau să fac o compunere mai lungă decât este cazul, cred că aceste detalii sunt suficiente pentru a vă forma o idee cu ce se mănâncă filmul, așa că este momentul să trec la altă oră.

 

💭 The teacher`s lounge – Comentariu 🍿

Pff, acest film este unul care mi-a născut multe onomatopee slobozite cu năduf pentru că s-a dovedit a fi unul incredibil de enervant.

Plus destule înjurături ce nu pot fi reproduse decât la un curs de anatomie.

Și nu este vina producției în sine, că nu-i rea deloc, ci a subiectului abordat.

Pot să afirm cu certitudine că impresia pe care o va lăsa acest film depinde de generația care îl urmărește.

Dacă ești mai trecut prin viață și ai prins alte timpuri, vei înclina balanța într-o direcție, una considerată de societatea actuală drept perimată.

Dacă faci parte din generația de acum care crede doar în drepturi și deloc în obligații, atunci în mod clar părerea se va afla la polul opus.

Tema luată în colimator este, de principiu, rasismul sistematic care este mai puternic ca oricând deși ne credem toleranți până-n crăpătura dosului.

Evident că ți se face scârbă când vezi ditamai adulții care suspectează instantaneu pe imigrant că a furat niște bani.

Dar pentru mine nu ăsta a fost elementul care mi-a inervat nervii, că nu-i vreo mare noutate.

Eh, acum iese dinozaurul din mine pentru că modul de interacționare cu elevii neastâmpărați, răsfățați și nesimțiți mi-a făcut sângele să fiarbă.

Bre nene, mai dă-i în coji de nucă pe mucoșii de 12 ani cu părerile lor cu tot că prea li se cântă în strună și li se acceptă orice derapaje.

Ce raționamente logice să aibă copiii ăștia cărora nici tuleiele la mustață nu le-au dat, ce să mai zic de pubienele în chiloți?

Ce atâtea drepturi, libertăți și mofturi? Ăștia n-au habar de viața reală, așadar nu au dreptul de a-și da cu părerea, că încă nu au creierul dezvoltat, de aia trăiesc sub tutela părinților.

Și filmul nu este unul fantasmagoric, cazul prezentat este din ce în ce mai întâlnit, cu puradei care se cred buricul târgului și se scoală cu niște pretenții lipsite de orice dram de bun simț.

The teacher`s lounge

 

Știu că-s draconic și abuzator, dar așa o mamă de bătaie le-aș fi tras să-și bage mințile în cap și să-și vadă lungul nasului de m-ar fi pomenit toată viața și dincolo de ea.

Cum dracului, mă, să ridici vocea la profesor, să îl repezi, să îl contrezi cum face tac-tu pe mă-ta și să o arzi în harfe de mare divă/cocalar la școală?

Pe vremea mea aș fi mâncat jar și papară atât la școală, cât și acasă, pentru o asemenea lipsă crasă de respect.

Așadar, multele libertăți nasc monștri încă din fragedă pruncie care la maturitate vor deveni incontrolabili.

Că dacă acum fac atâtea crize de orăcăială, crezându-se deasupra tuturor, când vor fi adulți va fi și mai grav.

Bine, nici cu profesorii din film nu mă pot lăuda, sunt momâi, cârpe și preșuri ce se lasă călcați în picioare, de frica sancțiunilor, de niște pișăcioși tupeiști.

Plus că se ceartă și ei ca niște bebeluși, în loc să fie figurile autoritare care să impună teamă când se deschide ușa clasei la începutul orei.

Păi pe vremea mea și musca înceta să mai bâzâie în zbor când intra în clasă profu` de istorie cu privirea cruntă și linia lungă.

Da, da, teama este cel mai bun profesor, omul este o ființă care nu are în ADN știutul de vorbă bună, așa suntem construiți, să pricepem cu forța.

Cum încercăm cu miere, cum se dezlănțuie haosul.

Și cum au fost scăpate frâiele în școală, cum s-a ajuns la situații în care profesorii sunt umiliți de tot felul de pușlamale imbecile care nu pățesc nimic.

Hai că am luat-o un pic pe arătură, dar nu prea mult deoarece cam despre asta este filmul, rasism în formă continuată și sistem educațional care permite prea multe elevilor de tip panseluță.

Nu am multe laude de adus la nivel tehnic, că nu este chiar un film dificil de tras deoarece petrecem cea mai mare parte a timpului în încăperi școlare, deci nimic spectaculos.

Coloana sonoră este aproape inexistentă, abia acum mi-am dat seama că nu țin minte să fi auzit ceva special la nivel sonor.

Și nu pot emite cine știe ce opinii complexe despre actorie pentru că erau cu nervii în piuneze și abia am putut să percutez la interpretarea protagoniștilor.

Dar Leonie Benesch și tânărul Leonard Stettnisch au oferit niște interpretări bune, mai ales cel mic care este la debut.

 

 🏆 The teacher`s lounge – Verdict 👍 sau 👎?

Este un film al naibii de frustrant pentru că arată drumul greșit pe care l-a apucat omenirea.

Cea în care noțiunea de dreptate nu mai contează, cea în care câștigă cine urlă mai tare, cea în care proștii mulți fac front comun împotriva inteligenților tot mai puțini.

Și nu în ultimul rând, cea în care regulile sunt călcate în picioare pentru că, vezi Doamne, sunt învechite și hai să facă fiecare ce-i trece prin cap că este dreptul lui.

Mi-a plăcut filmul, că nu avea cum să nu-mi placă, doar că m-a iritat la culme prin prezentarea unui adevăr care mă face să regret că m-am născut în perioada asta în care societatea vrea să facă bine, dar alege cele mai stupide modalități care i se întorc împotrivă.

Este o radiografie dură, fără menajamente, a actualității sociale plină de probleme care pare că nu au rezolvare oricât de mult se chinuie umanitatea ipocrită.

Finalul este unul bulversant, poate fi interpretat atât ca fiind ambiguu, că nu știi cum se termină, dar și concludent pentru că aplicând o metodă matematică infailibilă știi exact ce vrea să transmită.

La cât am porcăit generația de acum în cuvinte nu prea evlavioase, accept cu resemnare, că știu că am greșit, cele 8 zile de pauză, a se citi suspendare.

Păcat că nu are șanse reale la premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, aici favorit cert este The zone of interest.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

A complete unknown

A complete unknown

Un alt an, o nouă biografie a unui artist al cărui prenume este Bob. În …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *