Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(2,5 / 5)
Am decis să văd Tomorrowland în ciuda tuturor lucrurilor negative pe care le-am auzit despre el. Am zis, las-o-n crăpătura vieții, nu are cum să fie un film slab ținând cont de numele implicate în acest proiect. Și nah, degeaba spune o lume întreagă ceva, trebuie să îmi formez propria opinie.
Se pare că au fost fondate criticile, mare dezamăgire, dar mare de tot, mă așteptam la un SF adevărat, profund, inovativ, când colo am primit o poveste de adormit copiii.
Filmul pornește cu clasica și clișeica narațiune, o poveste din anii 60, unde un puștiulică, Frank, o taie la un târg de știință cu speranța de a câștiga un premiu pentru invenția sa.
Nu are mare succes, dar este preluat de un nene și transportat într-o lume futuristă plină de oameni de știință concentrați doar pentru schimbarea în mai bine a lumii și lipsiți de interesele meschine care ne distrug în prezent. Mă rog, blah, blah, intră în scenă o altă narațiune, deh, una nu era suficientă, de data asta povestea unei fete, Casey, fiică de inginer NASA pe cale să-și piardă locul de muncă, ea intră în belele, încălzește un pic pârnaia, când este eliberată se trezește cu o insignă care o transportă instantaneu într-o altă lume, ați ghicit, în Tomorrowland.
Fiind singura asupra căreia acea insignă are efectul teleportării, nimeni nu o crede, considerând-o ba tra-la-la, ba drogată. Nu apucă bine să se minuneze de noua descoperire că drăcia rămâne fără baterie și cum alea de la vibrator nu erau bune, încearcă să afle de una singură care-i treaba cu șmecheria. Și uite așa ajunge la bătrânul și morocănosul Frank, cel din prima narațiune, care nici de-al naibii nu vrea să o ajute de bunăvoie. Doar când niscai roboți îi ciocăne la ușă cu drăgălașa intenție de a le curma viețile, se pune tataia Frank pe treabă.
Cum-necum, lor li se alătură și o puștoaică Athena al cărei scop e s-o ducă pe Casey în Tomorrowland să-l salveze, și odată cu el Pământul, chipurile, având niscai idei unice în căpșor și farmece de nu mă uita în inimioară.
Și începe un perpetuu du-te vino între cele două lumi.
Aș mai fi povestit ceva din film dar din păcate am memoria scurtă și cum filmul nu a fost impresionant, deja am uitat destul de mult din el.
Nici nu știu dacă pot găsi ceva pozitiv fără să sară imediat și negativul.
Pe scurt, filmul e destinat copiilor, pare făcut doar pentru a populariza parcul tematic de la Disneyland, că în rest nu prea e nimic de capul lui.
Povestea e destul de încâlcită, cu greu reușești să te ții după ea, eu unul nu am priceput scopul acelui Tomorrowland, aduni cei mai buni oameni de știință ca să ce? Să inventeze tot ce le trece prin minte dar lumea ordinară nu are habar de ei și nu se poate bucura de roadele muncii lor, ba mai mult, lumea lipsită de cele mai luminate minți se duce dracului, adică existența acestui Tomorrowland e chiar cauza distrugerii Pământului.
Apoi iar nu am înțeles unde era acest tărâm, ba într-un univers paralel, într-o altă dimensiune, atunci dacă da, ce dracu îi ardea pe ăia de soarta unui Pământ cu care nu aveau nici o treabă? Sau era plasat într-un viitor îndepărtat și recrutau oameni din trecut? Încearcă ei pe final să mai explice ceva, să mai arunce un dram de lumină dar mai rău încurcă treburile.
Mă rog, poate nu am percutat eu prea bine la poveste, poate am fost obosit când l-am văzut, poate nu am fost concentrat la maxim, poate o nouă vizionare ar fi indicată pentru a mai clarifica lucrurile, dar nici picat cu ceară nu l-aș mai revedea.
OK, ajunge cu povestea că mă apucă durerea de cap, să trec la elemente mai tangibile, cum ar fi acțiunea filmului, că pe mine asta m-a cam interesat, să văd ceva care să mă țină lipit de ecran, pentru că trailerul promitea o acțiune frenetică, nebună, plină de adrenalină, un deliciu pentru spectatori.
Dar de unde atâta acțiune, trailerul, fir-ar el al dracului să fie, conține mai toată acțiunea. Absolut nimic spectaculos pe acest segment, dezamăgit complet.
Am zis, băi, acțiune ioc, lasă că măcar îmi va fi delectat ochiul cu o lume frumos imaginată, cu peisaje futuriste de băgat privirea în orgasm vizual, cu inovații de dat cu falca de pământ și alte cele. Din nou, ditamai pretențiile am avut de la film.
Recunosc, e plăcut de privit orașul cel șmecher, dar să dea naiba de nu arată a desene animate, prea încărcat cu fel și fel de clădiri cu arhitectură ciudată, cu o infrastructură contorsionată și îmbârligată de zici că niște bețivi au conceput-o, nu cei mai savanți dintre savanți. Și pe cât de futuristic arată, sentimentul emanat era cel de retro, o atmosferă specifică unor decade de mult trecute.
Singura chestie care mi-a plăcut foarte mult era tranziția lume normală-Tomorrowland, extrem de bine implementat acest artificiu vizual.
În rest, sunt scene întregi unde te lovește ecranul verde de îți sar molarii din gură, adică știu că nu văd ceva real, dar e clară demarcația dintre actori și mediul computerizat, nu se îmbină într-un tot unitar. Să nu mai zic de comportamentul corpului când are de-a face cu căzături, o mișcare complet falsă, de păpușă din paie, mai mult de atât, zici că avem un film cu supereroi, sunt tăvăliți, aruncați, împușcați, loviți, dar nu au nici pe dracu să îi ia.
Logica pe alocuri s-a dat bătută și a lăsat loc unor non-sensuri imense.
Comedie ioc, deși pesimistul, morocănosul Frank ar fi trebuit să rupă câteva zâmbete în urma ciondănelii cu total opusa Casey, optimistă și bine dispusă, dar nu a ieșit deloc treaba.
Ar fi trebuit să aibă și niscai dramă, mai ales pe final, dar să mor de nu erau stranii scenele care ar fi trebuit să îți smulgă lacrimi, nu știu de ce, dar mă gândeam doar la pedofilie, așa, ca un mic spoiler.
Actorii nu au rupt gura târgului, Frank e jucat de George Clooney, nimic nou și special din partea lui, Casey ar fi trebuit să fie o adolescentă dar e jucată de Britt Robertson, o tipă de 25 de ani, o fi fost greu de găsit o actriță de 18-20 de ani, antagonistul e jucat de Hugh Laurie, sau oare a fost antagonist? Întrebare la care vă las pe voi să răspundeți. Nu s-au abținut scenariștii și au adus și un mic omagiu serialului făcut celebru de actor, adică Dr. House.
Părerea mea e că filmul acesta e o pată cam gri spre neagră în CV-ul regizorului Brad Bird care are sub plapumă filme ca Iron giant, The incredibles, Ratatouille sau Mission impossible 4, toate făcând pipi de la distanță pe acest Tomorrowland.
De final, cu indulgență un 5, după atâta negativism, nota e destul de mare, slab nu e, doar că e o uriașă dezamăgire față de ceea ce mă așteptam de la el.
Probabil am omis niscai chestii importante, unele pentru că le-am uitat pe bune, altele pentru că nu vreau să dau spoilere deși povestea e destul de liniară. Ah, să dea dracu de nu m-a luat de cap finalul care face praf începutul, neavând absolut nici o logică.
Trailer
