Spy

admin 09/03/2016 Comedie Leave a comment 4,015 Views

(3,5 / 5)

Avem de-a face cu Spy, o comedie de acţiune sau mai degrabă, o acţiune plină de comedie.

Tanti Susan Cooper e un fel de analist legat de birou care lucrează la CIA, scopul ei fiind asistarea agentului operativ Bradley Fine în misiunile sale, ea practic fiind ochii lui din cer.

În timpul unei misiuni cu final tragic, toţi agenţii operativi sunt deconspiraţi, astfel încât greul pică pe dolofana Susan, neştiută de nimeni, ea este cea care trebuie să intervină şi să salveze ziua de la un dezastru nuclear. Misiunea ei este să oprească o bulgăroaică dată dracului care s-a procopsit cu o mică bombă pe care vrea să o vândă.

Evident că toţi râd de ea, nimeni nu are încredere că şoarecele de birou ar fi în stare să ţină o armă în mână, darămite să oprească un traficant de arme.

Ba mai mult, unul dintre agenţii puşi pe liber, Rick Ford, nu vrea cu nici un chip să priceapă că nu are voie să intervină şi porneşte şi el pe căi diferite pentru îndeplinirea aceleiaşi misiuni.

Şi uite aşa, a noastră Susan, sub diverse deghizări, care de care mai hazlii şi total nepotrivite, porneşte într-un periplu european, de la Paris până la Budapesta în căutarea misterioasei bombe deţinută de frumoasa vecină de la sud de noi, Rayna. Şi în acest periplu face ce face şi se tot împiedică de Rick care se tot bagă pe unde nu-i fierbe oală, având impresia că e un supererou dar care nu face altceva decât să încurce al dracului de mult lucrurile.

Avem şi niscai îmbârligături de situaţie, nu tot ce vedem e ceea ce pare, dar în mare, povestea nu duhneşte de originalitate, am văzut asta de multe ori, uneori mai bine de atât, alteori de-un mare rahat duhnitor.

Primul lucru nasol care-mi vine în minte e că filmul durează cam mult pentru binele lui, sunt părţi, mai ales pe la început, cam trase de păr şi plictisitoare, s-ar fi putut şi cu vreo 15-20 minute mai puţin, fără atâta pierdere de timp pe prezentarea personajelor că mi se cam rupe de asta, e o comedie, nu o dramă de spălat ochii. Îmi era suficient ceva gen, o vedeţi pe grasa asta, ea va încerca să o pună cu botul pe labe pe sexoasa aia cu accent fals şi în calea ei se interpune chelul ăla cu chef de scandal şi gură spurcată. Chiar nu aveam nevoie de lălăială cum că vezi Doamne, eu îl iubeşte pe Fine, el, elegant, rafinat, gentleman, dar prostălău de bubuie, nu se prinde şi o tratează ca pe menajera lui, şi cu toate astea, ea nu ezită să se arunce într-o misiune periculoasă de dragul lui.

Nici nu ştiu de unde să o apuc acum, de acţiune sau de comedie?

Hai să încep cu acţiunea, bre nene, m-a surprins, chiar are acţiune la greu filmul, mă aşteptam la niscai secvenţe blege, puse acolo, la umplutură, dar de unde, rivalizează cu filme axate doar pe acţiune. Mă rog, nu chiar la nivelul unui Mission impossible, să nu exagerez cu lauda, însă se omoară, se împuşcă, se urmăreşte, se explodează, se de toate.

Încerc să mai scurtez din durată, aşa că am cam gătat cu partea de acţiunea, punctul forte al filmului este comedia, combină comedia de situaţia cu cea de limbaj.

Te umflă râsul să o vezi pe Susan, jucată de Melissa McCarthy, care la prima vedere nu prea pare a fi în stare de nimic, cum dă cu karata în stânga şi în dreapta, cum pune la pământ hoarde de duşmani, cum se pricepe la toate dar în acelaşi timp e şi stângace şi cu o gură spurcată atunci când e nevoie de mamă-mamă, te bagă în pământ de ruşine.

Dar surprinzător, comicul cel mai de râs cu gură până la ceafă nu e generat de ea, ci de Rick Ford jucat de nimeni altul decât Jason Statham, într-un rol complet diferit faţă de ceea ce suntem obişnuiţi.

Pare agentul dur, pe care nici stânca nu-l poate clinti, dar în realitate, e doar un încurcă-lume cu aere de macho, cu nişte poveşti halucinante, elucubraţii pe care nici drogat nu le-ai crede, cu o spurcăciune de gură care o întrece până şi pe cea a eroinei principale.

Cum apare în peisaj, cum trage o boacănă care pune în pericol misiunea dar el rămâne cu impresia că a făcut cine ştie ce mare şmecherie de superman.

Ciondăneala celor doi este delicioasă deşi atentează grav la urechi prin şuvoiul de invective care de care mai originale şi mai spurcate, cu analogii şi metafore de rămâi crucit.

Cu greu te abţii să nu râzi când îl vezi pe Statham care ne-a obişnuit cu roluri de dur, cum face pe pămpălăul naiv.

În scenă intră şi un agent italian care sare în ajutorul lui Susan şi care o arde în glume libidinoase, vrând mai mult să sară în patul lui Susan decât în ajutorul ei.

Mă rog, ce mai tura-vura, filmul acesta chiar e o comedie, am râs cum de mult nu am mai râs, mai ales când deschidea gura Statham.

Tipologiile interpretate sunt destul de diferite, de la grăsuna Susan, aparent neajutorată, dar letală pe teren şi guralivul împiedicat Ford până la suavul Fine jucat de Jude Law şi aparent dura dar cam prostovana Rayna interpretată de Rose Byrne. Distribuţia după cum se vede, este una de nota 10, fiecare îşi joacă bine rolul, în sfârşit, Melissa iese din acel tipar în care se împotmolise de câteva filme, acela al grasei încurcă-lume şi pe seama căreia se bazau toate glumele din film.

Regia e asigurată de Paul Feig, cunoscut pentru Bridesmaids şi The heat, ambele cu Melissa, mari probleme nu a avut, nu e mare brânză pe partea de vizual, nu e un spectacol grandios, s-a terminat perioada verii propice pentru aşa ceva, dar nici nu strâmbi din nas.

Să nu uit şi de nişte chestii negative, e prea lung, povestea nu are nimic proaspăt în ea, uneori e plictisitor tocmai din cauza timpilor morţi, trebuia editat mai ca lumea, o parte din glume sunt seci, întorsăturile de situaţie sunt previzibile încă de la începutul filmului, povestea are câteva frânturi de logică, unele chestii nu se leagă, altele nu sunt explicate pe îndelete, se trece repede peste ele, multe glume cu puloace, ba chiar prea mult imagini cu ele, mai ceva ca-n filmele XXX, sunt şi câteva erori gen acum are tocuri pe scuter, apoi nu mai are (evident, când cascadorul intervine), apoi iar apar tocurile. Ştiu, chestii de chiţibuşar, dar în continuare sunt uimit cum pot asemenea erori să scape la editare, chiar nimeni nu le vede sau li se rupe de ele, pur şi simplu nu pricep de ce nu sunt eliminate pentru că sar de la o poştă în ochi, mai ceva ca un Dostoievski în mâna unui Guţă.

Per total, un film drăguţ şi uşurel, de nota 7, care m-a surprins, eu mă aşteptam la un 2-3, am râs bine de tot, până la urmă asta e important la o comedie, să râzi.

Trailer