Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Tulip fever este o dramă a cărei acțiune se desfășoară acum circa 500 de ani într-un regat olandez înnebunit după lalele, lalele, frumoasele mele lalele, hopa, stați că m-a lovit melancolia. Revin după ce ascult piesa lui Luigi Ionescu.
M-am întors, deci despre ce este acest film intitulat Tulip fever, Febra lalelelor?
Eu m-am păcălit, credeam că e ceva cu comerț ilegal de lalele, ceva premergător traficului cu droguri din zilele noastre, că nah, de asta se numește filmul așa.
Da` de unde? Este o poveste de iubire, trădare, adulter, obsesie, lăcomie.
Sophia este o orfană la o mănăstire și a ajuns taman la vârsta propice pentru a fi ejectată de la mănăstire fix în locuința unui bogătan șontorog pentru a-i fi nevastă și a-i zămisli un prunc moștenitor.
Numai că nu se știe din ce cauză, fie cazanul ei este stricat, fie polonicul lui nu mai este atât de rigid, cert este că soțul, Cornelis, cam dă în gol, că nu se întrevede niciun moștenitor la orizont.
Sophia începe să se plictisească singură-n casă, doar ea cu servitoarea Maria, așa că pune ochii pe-un tânăr pictor angajat să-i tragă în poză, pardon, tablou, pe cei doi soți.
Avem parte de-un adulter la prima pensulă și cei doi se decid să scape de moș și ticluiesc un plan bazat fix pe bișnița cu un bulb rar de lalea, una albă cu dungi roșii, care cică era mare șmecherie pe atunci.
Lucrurile se complică atunci când Maria, servitoarea, rămâne cu burta la gură și Sophia se simte în formă cu planurile, astfel încât coace unul malefic de îmbrobodire a soțului neștiutor.
Mi-am dat seama că am fost păcălit de film prea târziu, deja luasem biletul așa că am stat să îl văd, dramele romantice nefiind deloc pe gustul meu.
Ce să zic, filmul nu mi s-a părut deloc cine știe ce mare brânză, personajele principale, cei doi iubăreți, nu prea sunt pe placul meu dar nici de huiduit nu a fost.
La început îți este creată o imagine falsă, ți se face milă de Sophia că este forțată să se mărite cu un om pe care nu-l iubește și să nu-l suferi pe Cornelis că-și ia nevestele ca la piață, dar pe parcurs, sentimentele se schimbă drastic, de fapt Sophia este scorpia adulterină pe care o mănâncă sub buric, iar Cornelis chiar ajunge să-și iubească soția atât de mult încât este dispus să renunțe la un moștenitor dacă asta ar periclita viața Sophiei.
Ne mai este servită din când în când și povestea secundară, cea a bulbului buclucaș de lalea care îmbogățește și ruinează oameni fără nicio jenă, dar în mare parte Tulip fever se concentrează pe Sophie și pictorul Jan care plănuiesc să-l lase pe Cornelis cu ochii-n soare și să o întindă în Indiile de Est pentru o viață de huzur dacă le iese pasența cu laleaua.
Nu puneți bază pe părerea mea, că mi se fâlfâie de asemenea povești, dar cert este că nu m-am plictisit atât de crunt pe cât aș fi crezut la așa ceva.
Actorii nu prea îmi dau seama ce au căutat aici, totuși, avem 4 Oscaruri adunate între Alicia Vikander, Christoph Waltz și Judi Dench, mă așteptam la mult mai mult de la un film care a atras astfel de nume.
Dar apoi am avut un deja vu cu Valerian, că în film joacă și Dane DeHaan și teribila Cara Delevingne, cum naiba s-or fi nimerit ambii să joace în același an în două filme împreună?
Nota 5, o fi prea puțin? Probabil, dar nu am văzut ceva mai interesant care să mă facă să-i dau mai mult.
(2,5 / 5)
Trailer:
