În sfârșit am avut parte de-un upgrade. Nu, am scris greșit, am văzut Upgrade, unul dintre cele mai așteptate filme de către subsemnatul pe anul acesta.
Realizat cu un buget minuscul, așa cum sunt mai toate filmele produse de Blumhouse, Upgrade ne prezintă un viitor distopic în care tehnologia a pus stăpânire peste viețile oamenilor (mai mult decât în zilele noastre).
Grey, protagonistul, este unul dintre cei care încă mai tânjesc după vechea viață, în care mașinile nu aveau minți proprii, în care casele nu îți răspundeau la întrebări și în care o armă era ținută în mână, nu implantată în mână.
Totul pornește relaxat, Grey și soția lui Asha fac o plimbare de seară pentru a livra o mașină antică unui client bogat, avem timp să ne acomodăm cu această lume high-tech, să ne prindem de modul de funcționare al acestui viitor hibrid.
Dar așa cum vedem și în trailere, peste cei doi se abate o tragedie imensă, sunt victimele unui jaf împuțit, Asha este ucisă, iar Grey rămâne paralizat de la gât în jos.
Ajutorul pentru el vine sub forma unui mic implant ce arată inofensiv, denumit Stem, încă prototip și încă neaprobat, care-l face să meargă din nou, și nu numai.
Ceea ce urmează este un film de acțiune brutal și spectaculos în ciuda bugetului redus, acel implant Stem fuzionează cu corpul lui Grey și îl transformă într-o mașină nemiloasă de ucis.
Astfel, Grey (pfiu, alt nume nu găseau? că-mi trezește amintiri neplăcute) este upgradat la nivelul unui cyborg, Stem permițându-i acces la ce bază de date dorește, anticipând pericolele, planificând cu viteze uimitoare mișcările viitoare, transformându-l practic într-un super om.
Și asta se traduce în scene de acțiune incitante, pline de imaginație debordantă și coregrafie excelentă și, mai ales, sângeroase, brutale, adresate unui public matur, nu unor puradei, pentru că nu toate filmele trebuie să se adreseze unei audiențe cât mai largi pentru a mulge bani cu lopata dar în detrimentul calității.
Să vă așteptați la câteva secvențe violente pentru că noile aptitudini ale trupului uman controlat de Stem sunt de-a dreptul aproape de neoprit și cum Stem nu are grețuri deosebite în a face rău, cu adevărat rău, în momentul în care Grey îi permite controlul asupra trupului său se dezlănțuie iadul pentru cei care nu sunt ascultători.
Ceea ce conferă o aură și mai interesantă acțiunii este modul de filmare excelent, de așa natură încât compensează grandoarea unor producții dintr-o cu totul altă clasă când vine vorba de bani cheltuiți, transformând Upgrade într-un film mai bun decât îi permite bugetul.
Bașca și actoria lui Logan Marshall-Green (da, seamănă cu Tom Hardy, și da, ideea care stă la baza scenariului are asemănări tangențiale cu Venom-ul ce stă să vină în toamna asta) este una pe măsură, interpretând un creier care habar nu are ce face trupul său, o minte care nu deține controlul asupra mâinilor și picioarelor sale și joacă atât de veridic încât chiar crezi că nu-și poate controla membrele devenite independente.
Din punct de vedere al acțiunii nu prea am ce să îi reproșez lui Upgrade, nu sunt foarte multe scene, dar sunt bine plantate în poveste, destul de diferite încât să nu devină repetitive și filmate fluent, încât să nu te apuci să cauți cutia cu aspirine.
Mă așteptam ca scenariul să fie cel care dă chix, că nah, dacă este acțiune pe bani puțini, nu aveam pretenția și la un scenariu inteligent.
Oho, cât m-am înșelat, povestea pare că vrea să te surprindă cu ceva turnuri neașteptate și crezi că ești mai rapid și te prinzi de șmecherie, dar cel puțin eu unul nu am reușit deloc să anticipez ceea ce se ascunde sub perdeaua acțiunii
Sunt câteva momente în care Grey se screme cu niște replici fade, pe alocuri dialogurile sunt destul de slabe, sunt și momente în care parcă scenaristul a plecat la masă și un novice a trasat câteva cuvinte care au intrat în versiunea finală, pentru că sunt și chestii lipsite de sens, ca exemplu la întâmplare, în timpul unei urmăriri cu mașini, Stem îi dă o replică lui Grey în genul: Nu pot accesa mașina ce ne urmărește pentru că nu este electronică, deși cu 2 secunde înainte, respectivei mașini îi fuseseră activate luminile și sirenele prin comenzi vocale.
Are și replici haioase, a la Drax din Guardians of the galaxy, însă este și plin de dramatism, mai ales pe partea de început și, de ce nu, pe partea de final, când te lasă cu gura căscată la deznodământ.
Când nu ai la îndemână camioane de bani de aruncat pe geam, iată că trebuie să pui la bătaie inventivitatea de regizor și să te folosești la maxim de aceste limitări monetare, lucru pe care Leigh Whannell (regizor, dar și scenarist) le-a făcut și a livrat un film excelent cu bani foarte puțini care ridică o dilemă morală cu care ne vom confrunta, probabil, nu peste foarte mult timp.
Fără alte tergiversări inutile, închei compunerea mea despre Upgrade cu o notă de 9.
(4,5 / 5)
Trailer: