Wounds, disponibil unde altundeva decât pe Netflix, este un film ce pornește cu o premisă interesantă, Ciocanul lui Armie (Armie Hammer) este Will, un barman de noapte, care deservește una bucată bombă pură, definiția perfectă a dughenei de cartier în care sălășluiesc cei mai drojdieri din tranșă.
Într-o seară, în bar se iscă o bătaie ce se lasă cu împreunări carnalo-sticloase și niște puradei de facultate aflați acolo ilegal o întind rapid să nu fie prinși de curcani și trimiși spre o chelfăneală parentală.
În toată agitația asta un telefon este lăsat de izbeliște, băgărețul Will îl ia sub aripa sa și uite așa sare capacul butoiului cu flatulații pentru că începe ceva să pută, și rău de tot, în ceea ce privește acel telefon.
Wounds începe bine, captivant, te face să te întrebi ce mama naibii se întâmplă, care-i șpilul cu mobilul, dar, din păcate, se fâsâie rapid pentru că urmează vreo oră în care nimicul își dă mâna cu degeaba și dau naștere unui film care are intenții lăudabile, dar ratează ținta.
Nu am înțeles ce se vrea Wounds a fi, o dramă despre delapidarea minții umane, un horror cu accente supernaturale, o disecție a societății tot mai decrepite în care trăim sau o teză despre tehnologia care pune stăpânire pe noi fără să ne dăm seama. Sau poate toate la un loc.
Nu cred că în Wounds găsesc un personaj pozitiv, Will este un lăbar care umblă să-și înșele gagica (Dakota Johnson care a rămas setată pe rolul din magnifica trilogie 50 shades of Grey, că umblă numai în chiloți), clienții barului sunt numai scursuri, polițaii care investighează bătaia nu se omoară nici ei cu treaba, practic Wounds este plin de negativ.
Recunosc că are și câteva momente tensionate în care frica îți este inoculată în doze mici, prin prezențe efemere și rapide într-un colțișor de ecran, nu apelează la jumpscares ieftine, dar și trebuie să fii cu ochi și în călcâie să prinzi scurtele momente care creionează sentimentul de teroare.
Dar în rest nu se întâmplă nimic alert, doar lungi momente sumbre și atmosferice de belit ochii la tuneluri, alergat după gândaci, scărpinat la subraț și coșmaruri groaznice ce creează o senzație de neliniște, ce-ți zgândăre mușchii pe sub piele de parcă o armată de furnici mărșăluiește pe acolo.
Toate au anumite înțelesuri, nu este greu să ne dăm seama despre simbolismul lor, dar per total Wounds este un film care se vrea intelectual, dar păcătuiește printr-un scenariu destul de incoerent și extrem de ambiguu.
Îmi plac mie filmele de acest gen, care dau frâu liber imaginației spectatorului și pun în mișcare rotițele cenușii, dar care trebuie să și ofere un punct de plecare de la care să pornești.
Mi-aș fi dorit să-mi placă mai mult pentru că simteațm potențialul unui film excelent, dar nu m-a prins îndeajuns de mult, în afară de câteva scene lugubre, Wounds este prea static și parcă se așteaptă de la spectator să termine el treaba scenaristului.
Nu este un film rău, intră în categoria horror cosmic sau lovecraftian, dar este cam departe de ceea ce ar fi putut fi, așa că îi dau lui Wounds un 6.

Trailer: