Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
După ce Bohemian rhapsody mi-a câștigat inima anul trecut, acum a venit rândul celui mai nou film semnat Danny Boyle, Yesterday, să încerce să mă sensibilizeze cu muzica The Beatles.
Urmează poate una dintre cele mai mari blasfemii citite vreodată, așa că puneți-vă centura de siguranță, urmează accidentul, dar nu mă omor după The Beatles, în afară de câteva melodii legendare pe care le apreciez, nu mă numesc un fan al lor.
Acum, că am pornit congelatorul, că este vară și carnea se strică repede, mă apuc de Yesterday.
Filmul are o premisă extrem de interesantă și chiar originală, aș putea spune.a
Jack Malik (Himesh Patel) este un artist ratat, nu ocolesc cuvântul, care, în ciuda unui modic talent, nu trece de un anume prag, apogeul carierei sale fiind cântatul prin baruri în fața prietenilor săi.
Managerul de-o viață, Ellie (Lily James) consideră că Jack are talent dar, în același timp, nu reușește deloc să-i găsească angajamente care să-l facă să scoată capul și chitara-n lume.
Obosit și deznădăjduit de atâtea eșecuri, Jack se decide să renunțe la falimentara carieră de artist.
Și aici își bagă penița scenariul care produce un miracol, o pană de curent globală, Jack este pocnit de un autobuz și se trezește într-o lume aparent la fel, dar complet schimbată, cu multe elemente lipsă, printre care și formația The Beatles.
Aparent doar el își amintește de existența legendarei trupe și miroase o oportunitate monumentală, cum restul lumii habar nu are de această formație, Jack își însușește din memorie melodiile cvartetului britanic și soarta i se schimbă complet.
Yesterday este unul din rarele filme la care intru fără să urmăresc vreo secundă de trailer, știam vag care îi este subiectul, așa că nici prea mari așteptări nu am cărat după mine.
Ei bine, premisa care m-a fermecat din primele momente devine rapid doar un element de decor, noutatea se fâsâie rapid, trece pe plan secund, filmul cade repede în capcana dramediilor romantice cu personajul pus în fața eternei decizii: banii și faima sau fata și fericirea?
Yesterday pleacă bine, interesant, proaspăt, dar se pierde pe parcurs în mormanul de clișee obosite cu care ne bombardează orice film romantic.
Muzica este cea care ține filmul deasupra liniei de plutire, oarecum evident acest lucru, chiar dacă nu mă omor după The Beatles, melodiile lor sunt fenomenale și au o răspândire globală, așa că producătorii nu aveau cum să dea greș aici.
Dar în rest Yesterday nu surprinde cu nimic altceva, este un film drăgălaș ce prezintă veșnica dilemă a alegerii între carieră și fericire, între biștari și iubăreală, între viață făr` de griji, dar controlată de alții, și viață banală, dar în care ești propriul stăpân. De regulă, în filme, o astfel de decizie importantă este însoțită de mult dramatism, dar aici totul este abordat cu lejeritate, nu ne bombardează cu lacrimogene, apar niscai emoții, dar nu reprezintă vreun pericol pentru pachetul de șervețele care așteaptă să fie folosit pentru sosul de nachos și nu pentru lacrimi.
Poate citesc prea mult în film, însă m-am dus cu gândul și la ceva mai întunecat, gen flagelul plagiatului în muzică, poate fi condamnat Jack pentru că își pune numele pe piese pe care nu le-a compus, deși în lumea în care se trezește piesele nu sunt compuse încă?
Yesterday rămâne pentru mine un film indiferent, cu o premisă slab dezvoltată, scenariștii se puteau juca mai mult cu ideea aceasta și puteau fi generate multe scene amuzante în care Jack se interesa sau cerea anumite lucruri pe care doar el le știa. În schimb aceste scene se reduceau la ceva gen: Vreau produsul X, iar răspunsul era, invariabil, același: Poftim, nu am auzit de așa ceva. Și se repetă chestia asta de câteva ori, fără să fie aprofundat subiectul care mustea de ilaritate.
Nu pot să trec cu vederea peste vreo 2 erori destul de grave din punct de vedere logic care se nasc tocmai din premisă și care afectează la temelie cursul filmului, dar una peste alta, pentru cine vrea un film ușurel, fără zgomot vizual turnat cu betoniera și caută ceva relaxant, cu muzică bună și poveste romantică drăguță, dar plină de clișee, atunci Yesterday este o variantă numai potrivită.
Eu sunt mai cinic din fire și tind să taxez suplimentar romanțele, dar chiar și așa aici mă opresc la un 6, zic eu suficient pentru Yesterday care,în afara de muzica celor de la The Beatles, nu prea are alte puncte cu adevărat forte.
(3 / 5)
Trailer:
