Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
100 Top AFI
Locul 087 – 12 angry men
Iată-mă pus față în față cu capodopera 12 angry men, unul dintre cele mai apreciate filme din istorie. Dar oare își merită acest apelativ? Mi-am dezinfectat bisturiul și mă apuc de disecat.
Filmul, alb-negru, pentru cei interesați, prezintă finalizarea unui caz de crimă în care un puștan de 18 ani este acuzat că și-ar fi ucis tatăl cu o lovitură de cuțit bine plasată.
Nu asistăm absolut deloc la desfășurarea procesului, 12 angry men începe după terminarea acestuia, cu cei 12 jurați retrași într-o încăpere, încercând să ajungă la un verdict unanim.
Se pare că dovezile prezentate de acuzare au fost covârșitoare pentru că aproape instantaneu 11 dintre jurați decid că puștiul este vinovat.
Doar juratul cu numărul 8, pentru că personajele principale nu au nume, interpretat de Henry Fonda, votează contrar, și nu că ar fi convins de nevinovăția acuzatului, ci pentru că există o mică umbră de îndoială asupra vinovăției acestuia și cum decizia lor îl va trimite pe scaunul electric, consideră că este normal să se discute pe îndelete cazul, nu să se decidă soarta unui om în 5 minute.
Cum era de așteptat, opoziția lui trezește imediat antipatia celorlalți, câțiva dintre ei votând mai mult așa, la plezneală, doar pentru că, în mintea lor, au alte treburi mai importante de făcut decât să piardă timpul jucându-se de-a Dumnezeu și călăii.
Deși juratul 8 este luat în bâză și chiar amenințat că îi face pe ceilalți să ardă gazul scump de pomană, acesta nu renunță deloc și vine cu niște argumente pertinente care aruncă o altă lumină asupra cazului.
Cum acțiunea se desfășoară în întregime într-o încăpere sufocantă în timpul unei zile extrem de toride, nu durează mult până când spiritele se încing dar, odată cu ele, și dovezile încep să fie disecate pe toate părțile și apar tot mai multe incertitudini cu privire la validitatea acestor dovezi.
Pentru un film care constă în 12 oameni așezați la o masă discutând și certându-se aprig, 12 angry men reușește să creeze o tensiune inimaginabilă tocmai pentru că personajele nu au nume dinadins, putând fi oricare din noi în pielea lor.
Oare am putea decide, fără să clipim, soarta unui om din motive puerile și egoiste, care ne privesc doar pe noi?
Filmul excelează în ceea ce privește caracterizarea perfectă, deși scurtă, a personajelor. Or fi ei mulți, o duzină, și filmul scurt, dar ajungi să îi cunoști pe toți în aceeași măsură, ce gândește fiecare, de unde vine, ce mentalitate are și de ce crede ceea ce crede când vine vorba de decizia luată în cazul de față.
Te pune pe gânduri modul acesta de judecată, cum niște oameni normali, banali, din toate păturile societății, chiar fără studii, sunt puși să decidă, fără să aibă un dram de cunoștințe juridice, soarta unui om, justiția considerând că personaje precum un antrenor de fotbal, un zugrav sau un ceasornicar ar fi capabile să discearnă niște dovezi, adesea complicate, în misiunea lor de a ajunge la un verdict comun.
Este chiar cutremurător să știi că poți ajunge la mâna unor oameni care nu se pot exprima coerent.
De fapt, stai, că 12 angry men, deși bătrân de peste 60 de ani, este foarte relevant și astăzi, când vedem cine sunt cei care ne conduc și care iau decizii care ne afectează pe viață, practic noi, oamenii simpli, suntem cei aflați în boxa acuzaților, și guvernații incompetenți, jurații, ne decid soarta din pix.
Filmul scoate în evidență și daunele ireparabile ce pot fi făcute de niște prejudecăți adânc înfipte în gelatina cenușie din bostanul superior.
Scenariul este foarte inteligent pentru că jurații, în urma discuțiilor dintre ei, reușesc să pună pe tapet destule găuri ce se regăsesc în așa-zisele dovezi irefutabile, găuri pe care avocatul din juriu al apărării nu s-a sinchisit să le caute, fiind și el, probabil, la fel de grăbit să ajungă undeva și neinteresat de soarta unui tânăr imigrant provenit dintr-un cartier rău famat, că doar așa sunt cei de teapa lui, să-l parafrazez pe unul din jurați.
Sidney Lumet, regizorul, reușește un lucru rar, ne prezintă atât o poveste foarte inteligentă, perfect transpusă pe ecran, dar și construiește 12 caractere distincte pe care le înțelegem, chit că nu suntem de acord cu majoritatea. Azi ajungem să ne mirăm dacă măcar personajul principal este cât de cât dezvoltat, darămite 12 personaje.
Deși povestea este simplă la bază și decorul este reprezentat de o singură cameră, iată că dialogul captivant te va seca de emoții și te va ține într-o permanentă stare de incertitudine datorită suspansului și tensiunii tot mai înalte, care se înalță până la cer.
Nici nu mai contează dacă până la final se ajunge la un verdict unanim sau nu, vinovat sau nevinovat, pentru că nu despre asta este 12 angry men, ci despre noi, despre modul în care ne proiectăm temerile și preconcepțiile asupra altora, uneori cu efecte devastatoare.
Nu degeaba 12 angry men este în acest top, deși nu știu ce caută atât de jos, dar în top IMDB este pe locul 5, așa că nu este greu de închipuit că îi voi da un 10 deși mulți vor strâmba din nas, că doar ce naiba poate fi atât de interesant la o duzină de bărbați comentând în jurul unei mese.
(5 / 5)
Trailer:
