Mă aventurez pe tărâmul fanteziei cu filmul Along with the Gods: The two worlds, pe numele lui din buletin Singwa hamgge, adică un film sud-coreean.
Ce m-a determinat să îl urmăresc a fost intriga inspirată din scriptura budistă care spune că la moarte sufletul unui om va trece prin 7 judecăți (minciună, indolenţă, nedreptate, crimă, trădare, violență și nerespectarea părinţilor) în decurs de 49 de zile și dacă aceste judecăți sunt trecute cu succes sufletul primește darul reîncarnării.
Dar asta presupune o viață dusă fără cusur, ceea ce este aproape imposibil în era contemporană.
Și uite așa facem cunoștință cu Kim Ja-Hong, un brav pompier care, nu este spoiler, se întâmplă asta chiar în primul minut al filmului, moare la datorie, într-un incendiu, salvând viața unei fetițe.
Nu apucă să se dezmeticească pentru că este luat rapid în primire de 3 gardieni care vor reprezenta apărarea acestuia pe parcursul celor 7 judecăți. Toată lumea este entuziasmată de apariția unui „model demn de urmat”, vă dați seama că se referă la un suflet curat, care nu a mai apărut în Purgatoriu de 19 ani.
Deși reîncarnarea lui Kim pare aproape sigură, este nevoit să treacă prin aceste judecăți pe care gardienii săi le consideră câștigate încă de la început, neavând nicio urmă de îndoială că pompierul este un om fără de păcate.
Dar asta ar fi însemnat să nu mai avem parte de film, așa că Along with the Gods ne prezintă încercările tot mai grele prin care Kim este nevoit să treacă pentru că încetul cu încetul descoperim că aparențele înșeală.
Va reuși Kim să termine victorios judecățile? Este el un suflet pur sau ascunde secrete întunecate care îl vor împiedica să se reîncarneze?
Vă las să aflați asta urmărind filmul pentru că, o spun cu mâna pe inimă, Along with the Gods merită vizionat chiar dacă mulți sunt reticenți când vine vorba de filme vorbite într-o altă limbă în afară de cea engleză, mai ales una asiatică.
Filmul este de o originalitate cum nu prea am mai văzut în ultima vreme, tărâmul Vieții de Apoi este unul senzațional din punct de vedere vizual, cu locații care de care mai diferite și mai imaginative.
Este suficient să înșir denumiri de la Vulcanul celor Osândiți la Pădurea Cuțitelor, de la Râul Indolenței la Iadul Minciunii, de la Abisul în Vid la Deșertul Etern pentru a vă da seama cât de fantasmagoric este acest tărâm și cât de mult contrastează între ele cele 7 judecăți.
Fiecare astfel de proces este prezidat de câte un Zeu care are sarcina de a cântări argumentele pro și contra și de a decide dacă pompierul Kim este vinovat sau nu de fărădelegea pentru care este judecat.
Pe deasupra, bunul mers al proceselor este întrerupt de apariția unui spirit răzbunător care strică armonia fragilă a celor două tărâmuri și gardienii sunt nevoiți, pe lângă apărarea lui Kim, să țină piept și acestui spirit.
Acțiunea nu este deloc monotonă, nici nu ar avea cum să fie din moment ce ne plimbă prin diverse peisaje, fiecare având propriile pericole și legi după care se ghidează, de la strigoi ai iadului până la schimbări bruște de gravitație, avem suficientă acțiune cât să ne limpezească ochii.
De ce zic limpezească? Pentru că filmul este, în primul rând, o profundă dramă de familie îmbrăcată în haina fantasticului.
Făcând cunoștință cu Kim prin intermediului flashback-urilor, automat îi cunoaștem și familia și povestea lui de viață, cu puține bune și foarte multe greutăți și încercăm să ne punem în șoșonii lui, oare noi ce am fi făcut în situația lui? Ce decizii drastice am fi luat?
Mai mult de atât, Along with the Gods ne împinge și mai departe, să reflectăm asupra propriei vieți, oare noi am merita darul suprem după moarte, reîncarnarea? Suntem vrednici de așa ceva? Ne trăim viața după niște precepte solide, oneste, altruiste sau ne ducem în Iad încă de la primul proces?
Dincolo de aspectul fantezist, filmul este plin de semnificații profunde și nu contează că sursa de inspirație este budismul, contează semnalele de alarmă pe care le trage și mesajele universal valabile și deloc subliminale de a ne trăi viața într-un mod care să o facă să conteze pentru că, în mod sigur, alta nu vom mai primi.
Are și ceva bube filmul, uneori își încalcă propriile reguli, anumite acțiuni nu au sens, CGI-ul este când excelent, când rizibil de prost, dar compensează din plin la capitolul originalitate, imaginație și dramă autentică dusă la perfecție, care te lasă să suferi alături de personaje și să plângi pentru ele, nu ca alte filme (Hollywood, se aude?) care se tem să ne smulgă niște lacrimi.
De actori numai de bine, sunt un ignorant când vine vorba de ei, doar pe unul l-am recunoscut dintr-un alt film excelent, The chaser.
Dacă doriți o combinație bună de dramă și fantezie, atunci Along with the Gods: The two worlds este o alegere potrivită, pentru mine s-a situat la 8. Și se pare că anul acesta va ieși și sequelul.

Trailer: