Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Amsterdam a fost unul dintre cele mai așteptate filme ale anului 2022 în lista mea de anticipate. Și asta datorită distribuției stelare care pare că a cuprins toată lumea cea bună de la Hollywood.
🎬 Amsterdam – Premisă
Povestea din Amsterdam pornește cu trei prieteni de-o viață ce s-au întâlnit pe front în timpul Primului Război Mondial.
Dar nu oricum, ci pe patul de spital, doi dintre ei grav răniți, Burt (Christian Bale – Ford v Ferrari) și Harold (John David Washington – Tenet), fiind oblojiți de asistenta medicală Valerie (Margot Robbie – Bombshell).
Ei formează un menaje a trois, dar nu unul neapărat sexual, un pact prin care se jură că vor fi alături unii de alții indiferent de situație. Și că se vor ajuta reciproc în vremuri de nevoie.
Sărim vreo 18 ani în viitor, în 1933 când Burt și Harold dau de-o mare belea, fiind acuzați de o crimă pe care este clar că nu au comis-o.
Din lipsă de culpabili condamnabili, ei sunt următorii pe listă, așa că tot filmul se vor zbate să-și reabiliteze numele.
Însă asta îi aruncă în mijlocul unui complot teribil cu ramificații monstruoase.
💭 Amsterdam – Comentariu
Filmul avea toate ingredientele pentru a fi unul reușit, unul cu priză la public și, mai ales, la premii aurii.
Pe lângă cei trei actori pomeniți anterior, Amsterdam ne inundă cu o pleiadă de alte nume consacrate în Cetatea Filmului, aș umple câteva paragrafe enumerându-le, dar pentru asta aveți pagina IMDB a filmului.
La cârma producției se află celebrul regizor/scenarist David O. Russell, iar filmul are la bază o poveste adevărată captivantă. Sau așa ar fi trebuit să fie.
Din nefericire, Amsterdam este orice, numai captivant nu. Mie mi s-a părut a fi la polul opus, adică plictisitor din cale afară și asta pentru că a fost prea ambițios.
Este greu de categorisit filmul pentru că pare că este de toate, dar nu este nimic în același timp.
Avem un mister al unor morți suspecte, dar nu avem o investigație interesantă, care să ne pună mintea pe jar. Deci thriller nu este.
Parcă încearcă să fie și o comedie pentru că personajele sunt exagerate, aduc mai mult a caricaturi animate, dar nu există glume în Amsterdam. Astfel, nu reușește nici aici să dea lovitura.
Dramă nici atât nu este, deși se cam moare pe parcurs, acțiune, Doamne ferește, nu-i deloc.
Așa că n-am prea înțeles ce a vrut de la mine.
Povestea este foarte dezlânată, scenariul zici că este un copil într-un magazin de dulciuri, vrea și vată de zahăr, vrea și acadea, vrea și bomboane, vrea și ciocolată, vrea de toate, dar la final tot ce obține este o cruntă durere de stomac.
Așa am simțit acest Amsterdam, își bagă nasul în mai multe fire narative, ca un cioban care nu poate să își strunească mioarele.
Se pierde pe drum din cauza multiplelor intrigi pe care nu reușește să le țeasă într-o poveste coerentă.
Plus că miezul din dodoașcă, nucleul narativ, deși n-aveam habar de povestea reală, este ușor de intuit, nu este greu să îți dai seama către ce se îndreaptă.
Ca niște indicii, doar gândiți-vă la perioada în care are loc filmul și ce nume suspecte, cu o anumită rezonanță, au unele personaje și vă veți prinde rapid care este complotul pus la cale.
Este genul de film care vrea să prindă mai mulți iepuri dintr-odată, aleargă simultan după 4-5, dar este distras de câte un fluture viu colorat.
Altfel nu îmi explic derapajele verbale care atacă subiecte alandala, ce vor să pară metafore subtile, dar la dracu, sunt atât de evidente încât nu își au rostul.
De ce o fi fost nevoie de atâtea discuții aviare cu schepsis care încercau să ne pună pe calea cea bună când deja privitorul s-a prins de multișor de twistul foarte previzibil? Habar n-am.
Poate scenaristul ne crede prea proști și a simțit nevoia să ne explice ca la mucoși care-i treaba cu filmul său. Asta în ciuda transparenței jenante a misterului din Amsterdam.
Și ce mama naibii o fi fost cu atâtea flashbackuri și aduceri aminte ale unor scene pe care deja le-am mai văzut în același film cu zeci de minute înainte, iarăși nu știu. Eu unul, cel puțin, nu mă știu cu pierderi de memorie să am nevoie de atâtea memento-uri.
Evident că la actorie se remarcă trio-ul principal, că el reprezintă grosul interpretării. Dar sincer să fiu, nu m-a impresionat nimeni și nu că ar fi jucat ei slab, dar nu au avut cu ce să lucreze.
Materialul pus la dispoziție este prea subțire și nu avea cum să fie elevat pe cele mai înalte culmi de niciun actor, indiferent de cât de talentat e.
🏆 Amsterdam – Verdict
Filmul este unul dezarticulat, ca o păpușă cu defect de fabricație căreia îi fug membrele în toate direcțiile.
Scenariul nu are pic de tensiune, evenimentele prezentate nu prezintă interes decât pentru americani, și acolo doar pentru cei care își cunosc istoria.
Mai mult decât atât, continuă boala asta a injectării ideilor sociologice actuale în istoria de mult apusă, de parcă rescriind trecutul cumva sunt șterse greșelile comise atunci.
Practic, construcția scenariului a pornit de la un deznodământ bazat pe un discurs și restul a fost inventat, dar fără să fie adaptat acelor timpuri, ci vremurilor noastre.
Simțeam că nu se mai termină, m-am ridicat de vreo 3 ori din scaun crezând că s-a gătat, doar să mă așez înapoi, că se mai trezea câte un personaj să aibă un monolog sec prin care parcă se adresa direct publicului.
Personal, Amsterdam este una dintre cele mai mari dezamăgiri ale anului, o distribuție nemaipomenită irosită pe un scenariu fad bazat pe o poveste care nu a știut să prezinte interes.
Acum am înțeles de ce a dat chix pe toate planurile, atât critic, cât și financiar, și eu nu am decât să-i alin durerea cu 5 picături calmante.
(2,5 / 5)
