Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Archenemy este un film independent, făcut pe austeritate, dar care pornește de la o premisă destul de interesantă încât să-mi gâdile atenția.
Se poate spune că este un superhero movie, dar pot fi aduse argumente și împotriva acestei afirmații.
Filmul îl are în prim-plan pe Max (Joe „O are lungă, ba o are groasă‟ Manganiello), un bețiv local, vai morții mă-sii, care abia se ține pe picioare, dar care ar face orice pentru o nouă dușcă de whisky și o linie de praf albicios.
Așa că se pune pe povestit niște fantezii aiuristice cum că el este un supererou venit dintr-un univers paralel, dar care și-a pierdut puterile, fiind destul de convingător în balivernele lui încât atrage atenția unui puștan, Hamster, care se ține de fundul lui să îi mai livreze basme din astea.
Acțiunea bagă cărbuni în momentul în care sor-sa hamsterului, Indigo, dă de belele din cauza unui lord drogangiu și ăștia trei trebuie să-și salveze reciproc fundurile.
Dar rămâne întrebarea care ne bântuie tot filmul: Este Max doar un bețiv ordinar cu creierul chisăliță sau chiar este vreun Superman născut în Ferentari și crescut în Vaslui picat dintr-un univers paralel?
Archenemy este atât de bun încât l-am văzut seara, m-am băgat la somn, și a doua zi dimineață când m-am pus să scriu recenzia, uitasem ce film văzusem cu nici 10 ore înainte.
Conceptul este interesant, abordarea pot spune că este chiar originală, un amestec între live action și animație pe stilul benzilor desenate, dar povestea în sine este plictisitoare, n-are sare, n-are piper, n-are puls, n-are putere.
Petrecem aproape tot timpul cu Max și Hamster ascultând fel și fel de povestioare fantasmagorice despre actele de eroism ale lui Max și cam atât. Trebuie să fii un pic luat la măsea sau cu nasul pudrat, dar nu cu zahăr, să găsești ceva plăcut la Archenemy. Din cauze bugetare se insistă prea mult pe animație, iar personajele conturate nu-s deloc interesante, ba chiar devin rapid enervante prin comportamentul lor stupid.
Scenariul este înecat într-un ocean de replici cu tentă filozofică, despre cine suntem, unde suntem, de ce suntem, unde ne ducem, de ce ne ducem, etc., pălăvrăgeli seci la care ajungi să iei parte undeva pe la 4 dimineața când sunt închise cârciumile și ajungi în șanț cu câțiva amici și vă lovește cheful de filozofeală aburită de alcool.
Pentru prima oară de când am amintiri bine plasate în cufărul cranian, am dat pe 2x viteza filmului timp de vreo 10 minute pentru că mă plictisisem crunt, dar nici nu voiam să opresc filmul, să nu-l văd pe tot.
Apreciez intenția regizorului/scenaristului Adam Egypt Mortimer de a ne pune pe masă câteva întrebări care te pun pe gânduri, cea mai importantă fiind: Ce înseamnă cu adevărat să fii un erou? Superputerile sau dorința de a face bine?
Dar filmul în sine mi s-a părut nașparliu de tot, trece cu mult peste ștacheta originalității decente și o dă în bâlbâieli incoerente de dragul de a fi artistic, seamănă mult cu Officer Downe, altă abordare mai deosebită a unui gen de film, dar atât de deosebită încât a devenit ridicol de proastă.
Joe Manganiello (Jay and Silent Bob Reboot, Rampage) este mai bun de atât, de ce s-o irosi într-o asemenea răgălie de film, nu-mi dau seama. Ce este drept, are un personaj complex de interpretat, cu probleme grave de rezolvat, cu un suflet distrus și o minte țăndări, actoria lui este la nivel înalt, simți furtuna primejdioasă dinlăuntrul său, dar filmul tot nasol rămâne. Nu-i mai pomenesc pe ceilalți actori, că nu are rost.
Archenemy pornește cu un concept interesant, dar se termină cu o execuție slabă. Sper doar ca Samaritan-ul ce stă să vină, bazat pe o idee suspect de asemănătoare, cu Stallone, să fie mai bun, că mai prost nu cred că este posibil.
Deja mi-e lehamite să mai scriu ceva despre Archenemy, așa că închei cu 2 shot-uri de whisky.
(1 / 5)
https://www.youtube.com/watch?v=7EO2IhDOSkE
